Un om cu întrebări

„Visul unei nopţi de iarnă” sau despre farmecul îndrăgostirii autentice

Adaptarea pentru televiziune a piesei “Visul unei nopți de iarnă” scrise de Tudor Mușatescu este povestea clasică a unei fete simple îndrăgostite de idolul său. 

Aceasta ar fi descrierea pragmatică 

a dramatizării din 1980 în regia lui Dan Necşulea. 

Doar că atmosfera, replicile, decorul, montajul alb negru și mai ales interpretarea actorilor, altfel spus toate elementele acestei piese sunt lipsite de orice pragmatism. 

De aceea “Visul unei nopți de iarnă”, care continuă să farmece 

și astăzi generații de privitori,

este povestea plină de romantism a iubirii pe care o fată simplă o poartă unui scriitor celebru. O iubire în numele căreia Maria, alias Mary, alias Doruleț (Rodica Mandache) comite prima mare nebunie din viața ei: fură un colier de la magazinul la care lucrează și folosește ca pretext livrarea lui pentru a-l cunoaște pe scriitorul Alexandru Manea (Florin Piersic). 

Și nu doar atât. Tânăra admiratoare îi toarnă  lui Alexandru Manea minciună după minciună: 

că locuiește în zonă și de aceea s-a abătut din drumul spre casă 

tocmai în noaptea de Revelion pentru a-i aduce colierul, 

că domnul Knape (șeful ei) a trimis-o pe ea cu colierul pentru că doar în ea are încredere, că a pus un pariu cu colegele pe 1,000 de lei 

că îl va cunoaște pe scriitor până la finalul anului, că nu își poate scoate şoşonii pentru că stă cu ei în picioare tot timpul.  

Dar minciunile lui Doruleț nu sunt nici pe departe cele ale unei femei meschine, ci minciunile unei femei îndrăgostite. Pentru că din prima clipă în care Doruleț pune piciorul în casa scriitorului Manea, fiecare privire îndreptată spre acesta 

este plină de intensitatea şi exuberanţa

pe care doar cei care simt o dragoste nemărturisită o pot avea. Chiar și după ce Doruleț admite că l-a “bărbierit” pe Alexandru, ea tot nu capătă imaginea unei “vampe” ieșite la vânătoare de bărbați celebri. 

Sfiala ei, prudența din primele dialoguri avute cu Alexandru, patosul cu care citează din romanele lui, 

teama că invitația scriitorului de a petrece Revelionul împreună ar putea însemna altceva,  toate acestea fac din Doruleț o tânăra autentic îndrăgostită și 

nepricepută în “arta seducției”. 

Încercarea ei stângace de a poza în femeie de lume care știe să fumeze, după ce bea 

câteva pahare de șampanie, replicile inteligente, umorul, 

exuberanța cu care trece de la un subiect la altul, sinceritatea cu care își manifestă fericirea de a fi în compania lui Manea au un farmec aparte. 

Și tocmai acest farmec îl determină pe Manea să o îndrăgească

La începutul serii celebrul scriitor îi adresează 

fetei de la magazin invitația de a petrece Revelionul împreună 

cel mai probabil pentru a nu fi singur (pentru prima dată în viață) în noaptea dintre ani ori pentru a se răzbuna pe “amănuntul” care l-a determinat să nu mai petreacă noaptea în oraș. 

Însă încetul cu încetul, Alexandru este vrăjit de față simplă, blânda, amuzantă, 

drăguță și inteligentă din casa lui

Și acest lucru se întâmplă poate şi pentru că lumea din care el face parte este lipsită de frumusețea simplității și de bucuria pe care el le găsește în Doruleț. Cum lipsită de căldură este și iubita oficială a lui Alexandru – Elvira (Adela Mărculescu), căreia acesta ii mărturisește abia după trei ani de relație cum se simte în lumea din care amândoi fac parte și în ceea ce ar părea să fie “iubirea” lor.

Alexandru are revelațiile despre lumea din care face parte, despre relația pe care o are cu Elvira, despre cât de singur şi de nefericit se simte de atât de timp abia în momentul în care crede că lui Doruleț i s-a petrecut în casa lui o grozăvie. Manole, valetul scriitorului (Alexandru Matei) găsește pe podea 2.000 de lei și astfel Manea află că în absența lui, Cristian (Bogdan Mușatescu) – un prieten comun al său și al Elvirei – fusese la el acasă. Judecând şi după schimbarea totală de atitudine a lui Doruleț după noaptea petrecută pe canapeaua sa, Alexandru se simte cuprins de un intens și imediat simţ al onoarei și al datoriei care îl obligă 

să o ia numaidecât de soție pe Doruleț. 

Așa că încearcă să îi dea de urmă celei care, între timp, ajunsese acasă. O casă modestă în care mama (Margareta Pogonat

și tatăl ei (Ștefan Radoff) o așteptaseră toată noaptea, căci până atunci nu lipsise niciodată atât de acasă 

fără ca părinții să știe ceva de ea. Minciunile cu care Doruleț încearcă să își justifice absența de acasă 

sunt însă demascate de către Milică (Grigore Gonţa),

care ar vrea să o ia pe Mary de soţie, deși aceasta îl consideră doar un prieten foarte bun. 

Dacă ceea ce bănuiește Alexandru că i s-a întâmplat lui Doruleț în casa lui este sau nu adevărat, rămâne să descoperiți 

vizionând această piesă minunată. 

Mai adaug doar că am considerat întotdeauna 

această dramatizare mai fermecătoare decât cea din 1943, 

în regia marelui Jean Georgescu, care i-avut ca protagoniști pe George Demetru și Ana Colda. Desigur, nu doresc prin această mențiune să diminuez în vreun fel meritul echipei de actori din dramatizarea anului 1943.

Este mai degrabă o chestiune de gusturi, de afinitate spre felul în care în special  Florin Piersic și Rodica Mandache își interpretează personajele: cu căldură, cu atenție la detalii, cu accent pe intonație, cu pasiune și mai ales, cu autenticitate. O interpretare din care transpare o infinită dragoste față de comorile teatrului și un adânc respect pentru public şi autor.

Așadar, vă invit să vizionați această piesă sensibilă, fermecătoare şi plină de romantism, în fața căreia mă înclin spunând “chapeau bas”!

Bucurați-vă de teatrul de televiziune:)

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: