Un om cu întrebări

În teorie, în practică …

În teorie, toţi ştim nu vom trăi pe vecie, în practică ne omorâm zi de zi alergând după himere.
În teorie, vrem ne jucăm cu copiii, în practică ne apucăm de traducerile la care avem dead-line la noapte.
În teorie toţi avem muuulți prieteni, în practică cu jumătate dintre ei socializăm doar din convenienţă sau pentru nu avem curajul îi scoatem din vieţile noastre.
În teorie, toţi visăm la propriul business, în practică ne găsim mereu scuze pentru a nu deranja nici cu un milimetru propriul confort care ne ţine în aceeaşi dependenţă de un angajator cretin. 

În teorie, mulți adorăm  socializăm, în practică adeseori abia aşteptăm rămânem singuri, departe de bruiajul unor voci care vorbesc fără să ne spună nimic.
În teorie îi felicităm pe cei care au succese construite pe o voinţă şi perseverenţă de nestăvilit, în practică îi înjurăm în gând, oricum n-au făcut mare scofală şi au fost mereu ajutaţi reuşească.
În teorie, mulţi de dorim nopţi de amor ca la început, în practică adormim la sfârşitul zilei extenuaţi, înainte de a ne aşeza bine capul pe pernă.
În teorie, toţi vrem jobul ăla nou pe mai mulţi bani şi pe o poziţie superioară celei în care ne aflăm acum, în practică rămânem la jobul vechi, pentru “necunoscutul” e factor de risc sporit pentru ratele de la bancă.
În teorie, ştim la 10 seara copiii trebuie fie „la somn”, în practică, abia atunci mai terminăm de gătit un fel de mâncare şi ne apucăm să le pregătim baia.
În teorie, mulţi ne lăudăm cu haine noi, în practică ocolim lună de lună magazinele pentru nu mai sunt bani pentru astfel de “mofturi”.

În teorie, mulţi ne minţim adeseori putem trăi şi aşa, fără flacăra veşnic aprinsă a iubirii, în practică bocim instantaneu la o scenă romantică din vreun film preferat.
În teorie toţi ne iubim părinţii şi ne mândrim cu ei, în practică uităm îi vizităm cu lunile, prinşi de tumultul luptei pentru supravieţuire.
În teorie, toţi suntem modeşti şi sinceri, în practică mulţi ne credem mai deştepţi decât majoritatea celor din jur şi ne facem agende secrete despre cum  „luăm fața” unora care ne enervează.
În teorie, toţi am săpat la grădini şi suntem falnici agricultori, în practică habar n-avem cum miroase ţărâna câmpului după o ploaie de vară.

În teorie, toţi avem curajul de a da de pământ cu şeful ăla care nu e în stare lege o echipă, în practică răbdăm în tăcere pentru fără serviciul ăsta nu mai avem cu ce ne plătim dările.

În teorie, mulţi am terminat facultăţi, mastere şi MBA-uri prin propriile eforturi, în practică puțini știu  avem părinţi care şi-au tăbăcit palmele ca ne ţină în şcoală, “la oraş”.

În teorie, toţi ştim ce ne dorim de la viaţă, în practică puţini sunt aceia care au încercat măcar să se lămurească ce e cu ei pe acest Pământ.
În teorie, tuturor ni se rupe inima de câini şi de copiii bolnavi, în practică nu ne-am trezi nici morţi duminică dimineaţă facem voluntariat.
În teorie, mulţi ne jurăm de mâine o dăm „dreaqului” şmotrul casei şi o ieşim la plimbare, în practică ne suflecăm mânecile şi dăm (iar) cu aspiratorul pentru nu putem funcţiona în “dezordine”.
În teorie, facem pe indiferenţii când ne pică cu tronc vreun “nepotrivit”, în practică blestemăm ne-sincronizările spaţio-temporale care ne împiedică  iubim acea persoană cu toţi porii.
În teorie, multora nu ne pasă de “gura lumii”, în practică plângem pe ascuns când ne critică cineva în vreun aspect care ne doare.
În teorie, mulţi venim din familii frumoase, fericite, în practică nu am îndrăznit mărturisim nimănui durerile pe care le tragem după noi de ani de zile, ca nişte pietre de moară ce ameninţă ne înece.
În teorie, mulţi spunem am mâncat la cele mai faine restaurante din oraş, în practică ne stă un nod în gât în fiecare lună când din salariu nu mai rămâne nimic a doua zi. 

În teorie, spunem chipului îmbătrânit din oglindă  vom avea timp şi  trăim cum ne placeîn practică s-ar putea  murim în noaptea asta fără  fi făcut suficiente greşeli de regretat pe lumea cealaltă
Teorie, practicăîn care dimensiune ne trăim cu adevărat viaţa? Ce ne împinge, de când deschidem ochii şi până adormim, acţionăm, ne purtăm și  simţim aşa cum o facem?
Cât de natural, de “trendy” şi de modern este trăieşti în teorie!
Cât de demn de milă, dispreţ ori de izolare (cred mulți) este trăieşti în practică!
Care este adevărata noastră viaţă? Cea din teorie sau cea din practică? Şi mai ales, care dintre ele ne va alina suferinţa de la sfârşitul vieţii când va trebui fim, singuri-singurei, sinceri cu noi înşine în legătură cu viaţa pe care am trăit-o?
În teorie, am un răspunsîn practică, doar întrebări.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 14/05/2017 de în Chiar aşa şi etichetată , , , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: