Un om cu întrebări

“Măria Sa, Puiul Pădurii” sau despre dragoste neţărmurită

Măria Sa, Puiul Pădurii”, adaptare radiofonică a operei omonime scrise de Mihail Sadoveanu este o poveste emoţionantă despre încredere, trădare şi mai ales despre dragoste neţărmurită.
Domniţa Genoveva de Trabant se căsătoreşte cu comitele Siegfried de Treves, o căsătorie al cărei trai tihnit şi plin de iubire este zguduit de plecarea comitelui la luptă alături de alţi nobili castelani, la îndemnul împăratului.

Siegfried îşi lasă frumoasa soţie în grija scutierului său credincios, Giuseppe Golo, un italian care regretă, încă din timpul nunţii celor doi, că frumoasa domniţă nu s-a născut pe meleaguri italieneşti. Singurătatea domniţei va fi alinată de Păuna, slujnica sa credincioasă, tatăl ei, Andrei (care se trăgea tocmai din munţii Carpaţi) şi de câinele Gelo, pe care Siegfried îl iubea peste măsură.
Golo o însoţea peste tot pe tânăra domniţă, folosind pentru aceasta pretextul datoriei faţă de stăpânul său. Adevărul, însă, era că italianul cu ochi scânteietori îşi iubea obsesiv stăpâna, atât de mult încât îndrăzneşte să îi facă acesteia o mărturisire.

Domniţa Genoveva, credincioasă soţului său, îi distruge lui Golo orice speranţă, spunându-i că îi va poveşti  soţului ei despre cutezanţa omului său de încredere.

Chinuit de umilinţa îndurată, temător de ce ar face stăpânul său la aflarea veştii că îi face curte soţiei sale, obsesia dragostei este înlocuită în sufletul lui Golo de obsesia răzbunării.
Şi Golo îşi pune curând în aplicare această obsesie: închide castelul, nelăsând nicio veste să pătrundă înăuntru, el fiind singurul care putea trimite veşti celor aflaţi la luptă. Așa că își minte stăpânul, dându-i de înţeles că din cauza necredinţei soţiei sale, a fost nevoit să închidă cetatea, nepermiţându-le prietenilor lui Siegfried să pătrundă în castel.

Genoveva se îndurerează de veştile primite de la soţul ei, însă cunoscând mâniile trecătoare ale comitelui şi ştiindu-se nevinovată, aşteaptă un prijej să îi trimită soţului său o lămurire scrisă, plină de iubire.
Golo cel nemilos îşi va duce însă mârşavul planul la îndeplinire, folosindu-se de Ludovic, pajul comitelui, venit cu veşti din Spania, pe care îl va ucide fără scrupule, mințind că acesta şi-a trădat stăpânul cu domniţa Genoveva.
Lipsit de orice remuşcare, Golo îi dă Genovevei o explicaţie amețitoare pentru gestul său:
“să lăsăm deoparte prefăcătoria. Dacă lucrurile au ajuns aici, de vină eşti domnia ta. Iată unde m-ai adus. Dacă n-ai fi fost de piatră, puteam ajunge să-mi luminezi această viaţă de trudă şi întuneric, dar m-ai respins, mi-ai pus viaţa în primejdie, trebuia să mă apăr! Sângele acestui nevinovat să cadă asupra domniei tale”.

În noaptea în care mesagerul lui Golo gonea către comite cu o nouă scrisoare mincinoasă, Genoveva născu înainte de vreme, în temniţa în care o aruncase Golo, pruncul pe care îl purta în pântec şi pe care îl boteză Benoni – “prunc al durerii”.
Răspunsul primit de Golo de la gelosul şi degrabă mâniosul Siegfried este întocmai cel aşteptat de nemernicul scutier: „îţi poruncesc să dai fără întârziere morţii pe femeie şi pe bastardul ei”.
Ce a urmat acestei porunci rămâne să descoperiţi ascultând această poveste radiofonică străbătută de la început şi până la sfârşit de o notă dominantă: duioşia. Duioşia din glasul Genovevei când îl alintă pe câinele soţului ei, duioşia cu care Andrei (Ştefan Ciubotăraşu) povesteşte despre o legendă de pe plaiurile natale (“Mioriţa”), duioşia (şi durerea) cu care Păuna îşi ia rămas bun de la stăpâna sa, osândită la moarte, duioşia cu care domniţa comitesă îşi creşte Puiul, în adâncul pădurii.
Alături de această notă dominantă și de vocile excepţionale a căror tonalitate se îmbină armonios cu firul poveştii, “Măria Sa, Puiul Pădurii” ne rezervă şi o surpriză: aceea de a fi fost inspirată de o întâmplare adevărată.
Se spune că povestea Genovevei se bazează pe istoria Mariei de Brabant, soţia lui Ludovic al II-lea, Duce de Bavaria şi Conte Palatin al Rinului. Maria de Brabant a fost bănuită de infidelitate, judecată de soţul ei, găsită vinovată şi decapitată în 18 ianuarie 1236.
Când s-a dovedit că verdictul dat de Ludovic a fost greşit, acesta a trebuit să facă penitenţă pentru decapitare.
Se mai spune și că numele Mariei a fost schimbat în Genoveva datorită cultuluiui “Sfintei Genoveva”, patroana Parisului.
Această poveste a devenit cunoscută datorită mai întâi cărţii „Inocenţa recunoscută” sau „Viaţa Sfintei Genoveva de Brabant” (înainte de 1632), scrisă de iezuitul Rene de Cerisier (1603-1662) şi apoi mulțumită mai multor opere din Germania.

Chiar dacă deznodământul adaptării radiofonice este unul mai … fericit:) decât cel al realității istorice descrise mai sus, “Măria Sa, Puiul Pădurii” este o poveste ce merită ascultată şi mai ales, transmisă generaţiilor viitoare care, probabil, se vor mira că a existat o vreme în care oamenii se înduioşau doar ascultând vocile unor oameni, fără a le vedea chipurile:)

O poveste care arată că dragostea adevărată, oricât de încercată ar fi de durere, minciună, trădare, neîncredere ori răutate, rămâne egală cu sufletul din care izvorăște!

Bucuraţi-vă de teatru radiofonic!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: