Un om cu întrebări

„D’ale carnavalului”

Despre “D’ale carnavalului” de Ion Luca Caragiale s-au spus multe lucruri, ea fiind astăzi una dintre cele mai de succes comedii scrise de “nenea Iancu”.
La premieră, însă, piesă a stârnit un adevărat scandal, pentru nimeni nu mai adusese în scenă mahalaua.

Aşa spectatorii au ieşit din sală, revoltaţi cineva îi forţa  privească drept în faţă această categorie socială care continua  existe, în ciuda “lumii bune” care se prefăcea nu o vede.
Dramatizarea radiofonică din 1961, în regia lui Sică Alexandrescu, rămâne pentru mine cea mai plină de talent interpretare a acestei piese, de către o galerie de actori excepţionali.
Piesa ne prezintă triunghiul amoros Nae Girimea (Nikki Atanasiu), frizer şi subchirurg, Miţa Baston (Carmen Stănescu) , “republicană de la Ploieştişi Didina Mazu (Cella Dima), “exmarșandă”.
Relaţia în care Nae o înşală pe Miţa cu Didina începe se complice când în scenă intră Iancu Pampon (Alexandru Ionescu-Ghibericon), fost “tist de vardişti” şi actualmente jucător de cărţi, amantul Didinei, şi Mache Răzăchescu, zis Crăcănel (Grigore Vasiliu Birlic), amantul Miţei.
Un catindat de la percepţie (Radu Beligan), suferind de durere de măsea de la începutul şi până la sfârşitul piesei şi Iordache (Marcel Anghelescu), calfă la frizeria lui Nae, sunt alte două personaje care fac din piesaD’ale carnavalului” o porţie de râs zdravăn, din prima şi până în ultima secundă de audiţie.
Piesa este un deliciu umoristic prin limbaj, situaţie şi mai ales prin talentul interpretării actorilor care i-au dat viaţă în 1961:
crescendo-ul din glasul Miţei, când aceasta îi dezvăluie lui Nae ştie o “traduce” este minunat redat de Carmen Stănescu:
MIŢA: Vezi tu sticluţa asta? (scoate din buzunar o sticluţă mică şi i-o arată)
NAE: Ei, ce?
MIŢA: Ştii ce are înăuntru?
NAE: Cerneală
MIŢA: Nu cerneală, Năică … vitrion englezesc!
NAE (dânduse înapoi) : Vitrion? eşti nebună?
MIŢA: Da, vitrion! ţi-e frică?
NAE: Fireşte mi-e frică, na!
MIŢA: Pentru ce, dacă te ştii curat?
NAE: Pentru tu nu ştii ce e vitrionul…
MIŢA: Ba da… e un fel de metal…
NAE: Nu ştii ce poate face ?
MIŢA: Ba da, pârleşte, Năică; arde, Bibicule, momentan tot, tot, şi mai ales ochii!
NAE: mi sticluţa
MIŢA: !
NAE: Pentru ce ţii asemenea lucruri ? pentru ce ?
MIŢA (vrând izbucnească) : Pentru ce?… Îmi trebuie…
NAE: Pentru ce îţi trebuie?
MIŢA (izbucnind): Pentru ce? (cu un gest mare, care face pe Nae şi acopere ochii, dânduse repede înapoi) Pentru dumneatale, musiu Năică, şi pentru Didina dumitale!…
NAE (pălind): Care Didina? tu ştii ce spui!
MIŢA: Ştii şi dumneata ta mai bine decât mine; nu umbla cu mofturi, șarlatane. Care Didină, ‘ai? Didina, pentru care traduci pe mine; Didina, pe care o iubeşti; Didina, la care ai fost az-noapte, mizerabile!”
dramatismul descoperirii făcute de Crăcănel el este cel tradus, a opta oară, de o femeie, este transpus printr-o interpretare extrem de autentică de către Birlic:
“PAMPON: Nu e nici o încurcătură, mișelule! Amanta ta, Miţa, îţi scrisese de miercuri te aşteaptă, Mangafaua pleacă la Ploieşti.
CRĂCĂNEL: Miercuri?… Ploieşti?… Mangafaua?…
PAMPON: Da, şi tu, Bibicule, în loc te duci la ea, o părăseşti şi te dai pe furiş la amanta mea, la Didina. (se repede) O ţi rup oaseleOasele am ţi le rup!
CRĂCĂNEL (apărânduse) : Stai! nu dai, fac scandal! Mi-e frică de o nenorocire!… (îşi pune mâna la inimă o astâmpere.)
PAMPON: Da! ţi fie frică de o nenorocire; pentru precum ai vrut tu nenoroceşti pe Didina… o femeie! ochi alunecoşi, inimă zburdalnică!… asemenea ştii o te nenorocesc eu pe tine. (se repede.)
CRĂCĂNEL (acelaşi joc): Stai! stai, omule, pentru Dumnezeu!… Miţa? miercuri? Ploieşti? Mangafaua?… Dumnezeule! am o bănuialăAratămi biletul… Eu am fost miercuri la Ploieşti
PAMPON: La Ploieşti?
CRĂCĂNEL: Da, la Ploieşti fie cu putinţă?… Miţa? a opta?… Arată biletul!
PAMPON: Iacătă-l biletul! (Crăcănel se apropie vază biletul; Pampon îl apucă cu mâna stânga, şi cu dreapta i-arată hârtia) A! vrei -nșeli ? (îl zguduie.)
CRĂCĂNEL (sfârşinduse de la inimă, se moaie din balamale şi cade pe un scaun): Miţa! m-a tradus! apă! apă!… Mangafaua… eu… eu sunt!
PAMPON: Mangafaua?
CRĂCĂNEL: Da, Mangafaua!… eu… A opta oară tradus! (ridicând mâinile la cer.) Este cu putinţă, domnule?
PAMPON: A opta oară? (şade lângă el.)” 
bătaia dintre cele două amante, amândouă ajunse în frizeria lui Nae, magistral redată de furia cu care Carmen Stănescu şi Cella Dima se reped una la alta:
MIŢA: A! (aparte) O femeie! dama de verde! (tare.) A! în sfârşit!
DIDINA (dând un ţipăt de surprindere, se întoarce): A! (aparte.) O femeie! e republicana!
MIŢA(fierbând): V-aţi speriat? pardon! recomand! Miţa Baston.
DIDINA (cu contenență): Mersi! şi eu Didina Mazu.
MIŢA(jocul crescendo): Ce cauţi aici, madamo ?
DIDINA (cu un ton mai sus): Da‘ dumneata ce cauţi aici, madamo?
MIŢA(jocul crescendo): Eu sunt la amantul meu!
DIDINA (foarte de sus): Şi eu sunt la amantul meu!
MIŢA(izbucnind): La amantul dumitale?… Amantul dumitale… a fost… era… este… amantul meu! Dumneata, ca o infamă, mi l-ai răpit! (luând o poză de atac şi cu tonul tragic) Una din noi două trebuie moară!
DIDINA (pregătinduse de luptă): vedem care… Poftim!
(Miţa se repede turbată la Didina, care se repede şi ea şi o întâmpină. Amândouă ţipă şi se încleştează, spumând, una de alta.)

Acestea sunt doar trei exemple de scene care pot binedispune, mai ales pe vremea de afară, pe oricine simte nevoie unei doze de umor autentice, clasice şi nemuritoare:)

 Bucuraţi de teatru radiofonic!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: