Un om cu întrebări

Frați de arme

ELÁSTIC, -Ă, elastici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre unele obiecte) Care are proprietatea de a-și modifica forma și dimensiunile sub acțiunea unei forțe exterioare și de a reveni de la sine la forma și dimensiunile inițiale după încetarea acțiunii forțelor exterioare care l-au deformat (sursa: dexonline)

Fragment din „Inimi elastice”

Miruna sună a doua oară la sonerie.
Hai, nemernicule, fii acasă, nu am chef te aştept cu bagajele pe scara blocului”, îşi spuse Miruna pregătinduse apese pentru a treia oară butonul mic, negru şi rotund al soneriei. Nu mai fusese nevoie, pentru auzi cheia răsucinduse în broască şi după câteva clipe în uşa larg deschisă apăru Marius îmbrăcat într-un trening gri pe care cel mai probabil îl avea dintr-o vreme în care burta lui nu avea proporţiile de acum.
Ai reuşit, ce bine îmi pare! spuse el bucuros, întinzând mâna spre una dintre cele două genţi cu care venise Miruna. Poftim înăuntru!
Miruna luă cealaltă geantă şi intră. Îl urmă pe Marius care merse direct spre dormitorul în care avea stea ea. Deschise uşa şi Miruna rămase surprinsă: dormitorul arăta diferit. Era curat şi luminos. Trecu rapid în revistă modificările făcute de Marius şi văzu acesta schimbase perdeaua de la geam, cearşaful de pe pat, reparase balamaua stricată a ușii de la şifonier, pusese în cameră un birou mic cu scaun şi părea dăduse cu aspiratorul şi ştersese praful de pe noptieră.
„Cred vrea tare de tot aici, dacă s-a chinuit facă toate astea într-un timp atât de scurt”, îşi spuse Miruna.
Ghicindu-i parcă gândul, Marius îi zise:
– Am făcut un pic de curăţenie şi am schimbat câte ceva pe ici-colo. Voiam eu mai demult fac asta, dar abia acum am reuşit, în semn de „bun venit” pentru noua mea colegă de apartament.
Miruna zâmbi în semn de mulţumire şi se aşeză pe scaunul din faţa biroului.
Păi, eu zic las instalaţi, domnişoară. Sunt dincolo dacă aveți nevoie de ceva.
Mulţumesc frumos, domnule Marius, pentru tot. Astăzi a fost o zi grea şi vrea odihnesc, însă mâine ar fi bine vorbim despre data la care  achit chiria şi utilităţile, ce părere aveţi?
– Sigur, nu e nicio grabă, abia aţi venit. Doar n-o fugiţi fără plătiţi, spuse Marius, stăruind cu privirea în ochii Mirunei până când aceasta lăsă privirea în jos.
– Sigur nu, fiţi fără grijă. Eu îmi plătesc întotdeauna datoriile, într-un fel sau altul, răspunse Miruna ridicânduse brusc de pe scaun și trecând pe lângă Marius suficient de aproape cât să îl atingă ușor cu umărul.
– Atunci, pe mâine. A, am uitat întreb, nu doriţi mâncaţi ceva? Am câteva mezeluri în frigider. 
– Nu, mulţumesc frumos, am mâncat un sendviș pe fugă, în timp ce îmi strângeam lucrurile din cămin.
– Cum doriţi, m-am gândit poate nu aţi avut timp să mâncaţi. Atunci, las. odihniţi. Mâine începe o nouă etapă în viaţa dumneavoastră, spuse Marius şi ieşi.
Şi în viaţa ta începe de mâine o nouă etapă, ticălosule, îşi spuse Miruna încet, scrâşnind din dinţi.
Luă scaunul de pe care se ridicase şi îl puse în uşă pentru a nu fi surprinsă de Marius fără avertisment în timp ce îşi desfăcea bagajele. Dacă s-ar întâmpla ca Marius  vină o viziteze sub cine ştie ce pretext absurd şi se mire de scaunul din uşă, i-ar spune tocmai se schimba de haine şi cum nu are cheie de la cameră, a trebuit improvizeze.
Miruna începu cerceteze cu atenţie fiecare colţ al vechiului ei dormitor, deşi ştia Marius nu ar comite în veci imprudenţa de a lăsa la vedere un indiciu cât de mic despre năravurile lui bolnave.

După ce fu sigură nu exista nimic în camera ei pe care Marius l-ar fi putut folosi pentru a-i face rău încă din prima noapte, desfăcu fermoarul genţii mai mici.
Scoase din ea câteva rânduri de haine: despături bluzele şi le aşeză pe umeraşele de lemn vechi lăsate de Marius în şifonier, îşi netezi fustele şi rochiile, îşi stivui cele câteva perechi de blugi cu talie joasă. După ce le puse pe toate în şifonier, se opri din despachetat şi trecu la geanta mare. Desfăcu fermoarul, dădu la o parte câteva prosoape, cărţi şi lenjerii de pat şi ajunse la cel de-al doilea fermoar, care deschidea un compartiment ascuns al genţii. Ştia nu trebuia îl deschidă, pentru  putea fi surprinsă de Marius chiar atunci, dar ceva mai puternic decât ea o tot atrăgea spre cheiţa mică a acelui compartiment.

Hotărî îl deschidă, calculând i-ar lua doar câteva secunde tragă înapoi fermoarul, dacă ar fi ca Marius dea buzna. Mai ezită însă câteva secunde. Își trecu mâna prin păr, își șterse buzele cu mâneca dreaptă și apoi deschise. 

Deschise şi rămase vrăjită de revederea arsenalului aflat dinăuntru. 

Cele două perechi de cătuşe, flacoanele şi spray-urile de diferite mărimi, seringile subţiri şi sterile, toate erau intacte, dimpreună cu bisturiul chirurgical, masca de oxigen şi câteva faşe. Puţin mai departe, o cameră de filmat şi câteva microfoane, toate cât un nasture, alături de o rolă de bandă adezivă şi un mosor de sfoară. Miruna se uita spre toate aceste obiecte ca spre nişte fraţi de arme, încrezătoare şi convinsă de victorie, în ceea ce urma fie cea mai înspăimântătoare, riscantă şi îndreptăţită acţiune din viaţa ei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 17/03/2017 de în INIMI ELASTICE şi etichetată , , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: