Un om cu întrebări

Oameni, oameni, oameni. Partea a V a – doamna Dana

Pe doamna Dana am cunoscut-o în urmă cu câţiva ani: de statură cu mine, subţirică, cu ochelari pe nas şi voce joasă, a venit să facă curat la birourile noastre. La început nu mi-a atras atenţia pentru în acea perioadă femeile „de serviciu” veneau şi plecau înainte apuc le cunosc după nume. Ba firma de curăţenie care le trimitea le spunea una şi le oferea alta, ba nu făceau faţă cerinţelor de calitate a serviciilor cerute de compania la care lucrez.

Într-o dimineaţă, însă, m-am oprit la ţigară după ce am coborât din microbuzul care ne aducea la birou şi am găsit-o afară. Am schimbat câteva vorbe şi am urcat. În dimineţile următoare am început o observ din ce în ce mai mult şi îmi placă ceea ce văd: doamna Dana se mişcă cu o viteză de felină, pe mod silenţios (adică nu îi deranjează pe ceilalţi) şi curăţenia făcută de ea la mine la birou era curăţenie adevărată, nu „de ochii soacrei”. Încetul cu încetul am început vorbesc mai des cu doamna Dana. Am aflat a crescut copii, aleargă de la programul de aici la un altul, are un soţ cu ceva probleme de sănătate şi speră mereu o fie mai bine. Însă nu ce îmi spunea doamna Dana impresiona, ci comportamentul ei din viaţa de zi cu zi.

În dimineaţa în care a sosit la 6:30 la birou, ca de obicei, şi s-a speriat de mine găsindu deja acolo, am întrebat-o cu ce vine aşa de dimineaţă (eu luasem un taxi de la “Aurel Vlaicu”, nu de acasă, ca să „ies” mai ieftin).

Mi-a spus schimbă vreo 3 mijloace de transport în comun până să ajungă. Indiferent de vreme, de adâncimea bălţilor de afară sau de troienele de zăpadă, se trezeşte în fiecare zi la 4:30 şi la 6:30 e în Pipera. Zilnic vorbeam cu doamna Dana şi când am rămas însărcinată a doua oară, am început refugiez aproape zilnic, preț de câteva minute, în „vestibulul” mic destinat femeilor de serviciu, ca îmi zică un “Tatăl Nostru” cu care greţurile şi toată starea aia de rău din sarcină fie mai uşor de dus pe parcursul orelor de program.

Prima oară când i-am cumpărat şi ei merdenele de la patiserie, a fost plăcut surprinsă. În timp, mi-am făcut un obicei din a împărţi cu ea gustările cumpărate, mâncând adeseori împreună, în liniştea deplină din birouri, la primele ore ale dimineţii. De-a lungul timpului am aflat mai multe lucruri de la doamna Dana. Însă mai mult decât ce am aflat mi-a plăcut fermitatea cu care nu se lasă călcată în picioare, demnitatea de a nu se considera un om inferior pentru e femeie de serviciu la corporatişti şi determinarea cu care înfruntă toate câte i se întâmplă.
Mi-a făcut o mare plăcere îi ofer într-un an un ghiveci de flori (cred  de 8 martie), însă am rămas cu totul mută când am găsit în sertarul cubului meu o pereche frumoasă de ciorapi pe care mi-i oferise fără nicio ocazie.
Doamna Dana este în general plăcută de către colegii din firmă. Are şi ea, ce-i drept, câteva antipatii, mai exact câţiva directoraşi şi „directorese” de departament care nu ştiu deabună dimineaţaşi a căror aroganţă depăşeşte cu mult înălţimea clădirii “Empire State Building” (și eu am același gen de antipatii:)

gândesc astăzi la toate amintirile pe care le am cu doamna Dana şi pot spun am ajuns o respect, o admir şi o îndrăgesc foarte mult.
O respect pentru ţine întotdeauna capul sus, indiferent în prezenţa cui s-ar afla, nelăsând lipsa de bun simţ a unora o intimideze în vreun fel.
O admir pentru zi de zi luptă să îi fie mai bine, pentru nu se văicăreşte, nu cere nimic gratis şi nu se victimizează când i se întâmplă şi lucruri mai puţin frumoase.
O îndrăgesc pentru în ea văd aceeaşi credinţă ca a mea, aceea fără muncă până la epuizare, în viaţă nu reușești nimic.

Doamna Dana este un om simplu, la fel ca mine, de la care am (re) învăţat lucruri mai importante decât de la mulţi dintre directorii generali, HR-iştii sau managerii în a căror subordine am fost: am învăţat ce înseamnă bunul simţ indiferent de oră, respectul tuturor, indiferent de clasa socială din care provin, bunătatea sinceră, chiar şi când ai extrem de puţin din care oferi, am învăţat în viaţă trebuie mereu te bazezi pe ceea ce faci, pe ceea ce ştii şi ceea ce poţi.

Și am mai învățat ceva pe care mulți dintre cei cu care am lucrat timp de 9 ani de zile par să nu îl știe sau să îl fi uitat intenționat: nu funcția, ci atitudinea față de ceilalți te face cu adevărat OM.
Aşa astăzi, de ziua ei, în loc de un buchet mare de flori (pe care l- fi trimis prin curier dacă mi fi amintit din vreme) îi dăruiesc un mare “Laaaa Muuuuulţi Aaaani!” şi această scriitură, ca omagiu şi recunoştinţă face parte din viaţa mea!

La Mulţi Ani, doamna Dana!

fie anii luminoşi şi aveţi parte de multă sănătate şi bucurii!

Cu mare drag,
doamna Oana”:) 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 03/03/2017 de în Chiar aşa şi etichetată , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: