Un om cu întrebări

Avertismentele

ELÁSTIC, -Ă, elastici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre unele obiecte) Care are proprietatea de a-și modifica forma și dimensiunile sub acțiunea unei forțe exterioare și de a reveni de la sine la forma și dimensiunile inițiale după încetarea acțiunii forțelor exterioare care l-au deformat (sursa: dexonline)

Fragment din romanul „Inimi elastice”

– Când am ajuns la depou, își continuă Cati povestea, bărbatul cu care vorbise Toni cu o zi în urmă era deja acolo. Am mers cu Toni spre el şi văzându-ne, bărbatul a zâmbit, mi-a întins mâna şi mi-a spus:
– Bună, Cati, eu sunt Doru, înţeleg de la Toni că ai nevoie de ajutor.
– Da, domnule Doru, am spus eu încet, strângându-i timid mâna întinsă, plină de colţuri noduroase, ca a unui șofer de camion.
– Spune-mi simplu, Doru. Eu ştiu pe cineva care te poate ajuta. Este un bărbat singur, care te poate primi în gazdă, fără să îţi ceară bani în schimb. E de ajuns să îl ajuţi cu treburile gospodăreşti şi aşa poţi primi un adăpost, o farfurie cu mâncare şi orice altceva vă mai înţelegeţi voi. El momentan nu e acasă, dar ajunge pe la ora 4. Îţi propun ca până atunci să mergi cu mine pe traseu şi când ies din tură, să îl vizităm împreună și să vorbim cu el. Ce părere ai?
M-am uitat spre Toni, în căutarea unui semn că e bine să merg cu bărbatul acela, de parcă Toni mi-ar fi ţinut loc și de mamă şi de tată. Toni, însă, stătea cu capul în pământ şi umerii încovoiaţi, ca şi cum o remuşcare pe care încerca să o ascundă nu-l lăsa să stea drept.
Mi s-a părut ciudată imaginea aceea, însă nu am stăruit, ci mi-am mutat privirea pe omul din faţa mea. Pe acest Doru care ieri urla la Toni, pentru ca astăzi să îmi zâmbească atât se amabil.
Privindu-l îndeaproape, mi-au atras atenţia ochii lui. Deşi greu de descifrat prin lentilele ochelarilor, ce desluşeam clar era nuanţa, una maroniu-verzuie, ce mă ducea cu gândul la un şarpe în ape tulburi. Era foarte înalt, hainele lui păreau îngrijite şi purta pantofi lucioşi.
– Vă mulţumesc pentru gest, dar pot să vă întreb două lucruri?
– Desigur.
– Unu: dumneavoastră aveţi vreo legătură cu faptul că nu mai pot sta cu Toni şi doi: de ce vreţi să faceţi acest lucru, din moment ce nu mă cunoaşteţi?
Doru se uită o clipă spre Toni, însă neprimind din privirea lui niciun indiciu despre ce să spună, îşi drese puţin glasul şi rosti cu convingere:
– Toni va fi transferat începând din această după-amiază pe un autobuz din Constanţa. E o decizie venită de sus, se face o rotaţie între şoferii din mai multe oraşe în care există transport în comun. Iar în garsoniera în care stă acum se va instala persoana care vine la Bucureşti, de aceea nu are cum să îţi mai fie aproape. Dar sunt sigur că vă veţi revedea când se întoarce în Bucureşti, nu stă acolo decât 3 luni.
Cât despre a doua întrebare, am să îţi răspund sincer: te ajut în memoria fiicei mele. Exact cum auzi, am avut o fiică şi a murit înecată în lacul Ciurel, când avea 14 ani. E o poveste dureroasă, deşi au trecut 15 ani de atunci şi nu vreau să vorbim acum despre asta. Îți pot spune mai multe dacă mergi cu mine pe traseu. Important e să înţelegi că vreau să te ajut pentru că mi-ar fi plăcut, dacă fiica mea ar fi trăit şi ar fi avut vreodată nevoie de ajutor, să îl fi primit chiar şi de la un necunoscut, aşa cum sunt eu acum pentru tine.
M-am uitat la Doru, a cărui voce devenise mai gravă pe finalul frazelor rostite şi am văzut o tristeţe care mi se părea sinceră.
Cum Toni nu dădea semne că ar fi avut ceva de adăugat la cele spuse de Doru şi cum varianta prezentată părea mult mai bună decât plimbările haotice prin Bucureşti, în curând fără vreun ban în buzunar, mă hotărâsem să accept.
– Vezi tu, Miruna, după ce cunoscusem bunătatea lui Toni, după ce dormisem într-un pat oferit de un necunoscut, fără nimic la schimb şi după ce mi se spuseseră cuvinte blânde, se născuse în mine gustul pentru acel fel de viaţă. Viaţă normală, cred că aşa aş numi-o, cea în care nu te temi de venirea orei la care vei mânca iar bătaie cu paleta de covoare ori cu furtunul de la mașina de spălat, viața în care cineva îţi răspunde calm, fie că ai spus o mare prostie sau un lucru drăguţ, în sfârşit, viaţa aia normală în care simţi că există cineva căruia îi pasă cu adevărat de tine.
Şi odată ce gustasem din viaţa aceea, intrasem în sevraj, asemeni unui drogat, la gândul că o voi pierde, poate pentru totdeauna.
Judecând acum lucrurile de atunci, cred că dorinţa mea de a trăi acel fel de viaţă a fost mai puternică decât teama. Teama că Doru, un necunoscut despre care nu ştiam nimic, m-ar putea vinde ca prostituată, m-ar putea mutila sau chiar omorî – căci acestea erau cele mai sinistre scenarii care îmi treceau atunci prin minte. Dorinţa aceea blestemată de a fi îngrijită, preţuită şi de ce nu, iubită, mă făcea să ignor vocea din capul meu care părea să mă avertizeze că ceva nu era în regulă cu toată istoria asta: schimbarea totală a purtării lui Toni, după discuția lui cu Doru, povestea cu transferul, căreia parcă îi lipsea ceva şi mai ales, postura aceea plină de regret şi neputinţă pe care Toni încă o afişa.
Toate astea ar fi putut să fie avertismente clare, însă cumva creierul meu refuza să le acorde atenţie.
Nu încerc să mă justific în faţa ta, ştiu că nu mă judeci în vreun fel, încerc doar, rostind aceste lucruri cu voce tare, să înţeleg exact care ar fi putut fi momentul de revelaţie, declicul, cum se spune acum, care să mă trezească, să mă facă să fug de acolo mâncând pământul.
Şi ştiu că nu pot să pun degetul pe unul anume, când de fapt au fost mai multe, o adevărată simfonie de avertismente la care eu, conştient sau nu, am rămas surdă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 24/02/2017 de în INIMI ELASTICE şi etichetată , , , , , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: