Un om cu întrebări

Troleibuzul

ELÁSTIC, -Ă, elastici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre unele obiecte) Care are proprietatea de a-și modifica forma și dimensiunile sub acțiunea unei forțe exterioare și de a reveni de la sine la forma și dimensiunile inițiale după încetarea acțiunii forțelor exterioare care l-au deformat (sursa: dexonline)

Fragment din „Inimi elastice”

Miruna coborî din taxi şi se îndreptă spre pub-ul unde o aştepta Cati.

Cati, pe care o cunoscuse în urmă cu 3 ani la cabinetul unde amândouă făceau psihoterapie. Cati, minunea cu ochi verzi căreia îi luase 4 săptămâni până intre în vorbă cu vecina ei de aşteptare pe holul cabinetului. Cati, fata timidă care o invitase pe Miruna într-o seară laceaşcă de vorbă, după şedinţa de psihoterapie. Cati, femeia rămasă captivă în adolescenţă, care începuse îi spună din senin, puţin câte puţin, povestea care o adusese la terapie.
Timp de un an şi jumătate Miruna ascultase fragment cu fragment teribila experienţă prin care trecuse Cati. La 14 ani fugise din Chitila, unde „acasăînsemna bătăi repetate aplicate de tatăl vitreg, bătăi pe care mama nepăsătoare le atribuia obrăzniciei propriei fiice, nerecunoscătoare pentru banii de mâncare şi de achitat facturile, pe care îi aducea în casă bărbatul cu care îşi împărţea viaţa. Aşa biata copilă fugise la Bucureşti luând cu ea doar o geantă cu haine și câteva sute de lei strânşi în puşculiţa dăruită de bunica ce se stinsese cu puţin timp înainte de fuga ei. Avusese grijă îşi ia la ea și buletinul – primul ei buletin – şi actele care arătau  a absolvit 8 clase. Asta pentru visul ei era se înscrie la liceul pedagogic, pentru a deveni educatoare.

I se părea nu există ceva mai nobil decât te ocupi de educarea copiiilor mici, nişte vlăstare ce nu au cunoscut încă teama de bătăi, ura pentru cel care îi bate sau gânduri negre de a pune capăt unei vieţi de chin.
Ajunsă în Bucureşti, Cati se plimbă zile întregi cu mijloacele de transport în comun, iar nopţile şi le petrecu în locuri ferite de ochii lumii şi de ceilalţi oameni ai străzii, unde mai mult stătea de veghe decât dormea. Abia când se mijea de ziuă reuşea pună geană pe geană, căci teama i se topea sub lumina mereu aducătoare de speranţă a soarelui. Folosea toaleta din Gara de Nord ori de prin staţiile de metrou ca se schimbe de haine şi se spele pe față, mâini şi la subraţ, totul pe furiş, când nu era nimeni în preajmă. Mânca merdenele, mere ieftine luate din piaţă şi câteodată sărăţele la pungă din supermarket.
După câteva astfel de zile, într-o după amiază, o prinse o ploaie torenţială într-o staţie RATB fără adăpost. Când opri în staţie troleibuzul 69, era udă din cap până în picioare. Şoferul troleibuzului deschise uşa compartimentului de unde conducea şi îi făcu semn urce.

Cati s-a uitat neîncrezătoare spre bărbatul care o îndemna se apropie şi văzând este un tânăr cu zâmbet larg, hotărî e mai sigur înăuntru decât în ploaia care maimai îi udase şi toate hainele din geanta pe care o ţinea strâns la piept. Aşa îl cunoscu Cati pe Antonio – Toni, cum îi plăcea  i se spună. Toni avea 25 de ani şi se făcuse şofer de troleibuz pentru asta îşi dorise în copilărie. Până la finalul zilei, Cati şi Toni vorbiră despre câte-n Lună şi în stele şi Cati începuse să aibă încredere în el.

De la inocenţa celor 14 ani ai ei, vedea în ochii lui Toni o bunătate sinceră, lucru care îi lipsise atât de mult în locul căruia îi spuneaacasă”. Se făcu 11:30 noaptea şi Toni duse troleibuzul la depoul Valea Argeşului, moment în care o întrebă pe Cati dacă în drumul lui spre casă, cu maşina, poate o lase acasă. Privirea încurcată a fetei şi bâiguielile despre “acasăîi ridicară tânărului câteva semne de întrebare şi cu multă răbdare şi blândeţe, după jumătate de oră de discuţii cu puştoaica din faţa lui, reuşi o convingă meargă la el acasă, în loc îşi caute iar adăpost sub cerul liber.

Cati îi povestea Mirunei ce simţise atunci când păşise în garsoniera confort III în care locuia Toni cu chirie: spaima  i s-ar putea întâmpla lucruri îngrozitoare, dar şi speranța  omul de care se apropiase în timpul orelor petrecute împreună, nu ar fi putut îi facă vreun rău. La acestea se adăuga şi dorinţa de a dormi cu adevărat, fără teama în orice moment cineva s-ar putea năpusti asupra ei rănind-o sau chiar luându-i viaţa

Aşa intră în casa lui Toni cu încrederea  totul va fi bine.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 21/02/2017 de în INIMI ELASTICE şi etichetată , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: