Un om cu întrebări

Alege cu demnitate!

În sfârşit, duminica alegerilor. O aştept demult, nu doar ca votez, dar şi ca văd încheiat un capitol din războiul dus în online de alegătorii cu vederi diferite. Da, fiecare votează cu cine vrea, fiecare decide dacă merge sau nu la vot. Eu voi vota, punând prin votul meu întreaga responsabilitate a încrederii pe umerii celor de la care aştept o schimbare. Noul trebuie înlocuiască vechiul, transparenţa, matrapazlâcurile, echilibrul, aroganţa crasă, cinstea, hoţia.
Însă nu mi-am impus părerile cu „măreţia” celui care crede deţine adevărul absolut şi nici cu furia celui care ar da în cap, la propriu, celui care are alte opinii.  
Şi de luni bune, exact asta văd în mediul online.

Oameni atât de „pasionaţi” de adevărul lor, încât umplu de invective, ameninţări, „ruşinică” pe toţi cei care nu sunt de părerea lor. Şi, evident, grupuri de susţinere în jurul celui care tună, fără subtilităţi, cei care nu sunt de-o părere cu el, merită linşaţi.
Ce e toată nebunia asta? Până unde putem ajunge pentru a ne susţine o idee sau pentru a ne construi capital de imagine pentru , fim sinceri, este cool îţi pui hashtag cu „#gocioloș”, chiar dacă stai acasă pentru ţi-e lene ori lehamite ieşi la vot?
Îi înţeleg pe cei care încurajează civilizat şi entuziast ieşirea la vot, fie ei sunt formatori de opinie ori simpli cetăţeni, pentru a nu-i lăsa pe votanţi decidă în locul absenţilor, însă de aici până la a reduce oamenii cu alte opţiuni la condiţia de handicapaţi mental, hoţi, nesimţiţi şi alte invective câte am mai citit prin diverse postări, e cale luuungă. bucur există atâta „spirit” în oamenii de lângă mine, însă acest „linşajîmpotriva celor cu opţiuni şi gândire diferite de ale noastre mi se pare extrem de periculos. Pentru de la condamnarea verbală, furibundă, a unei minorităţi (cum par fie, zilele acestea, cei care spun deschis nu votează ai lu’ cu Cioloş) până la izolare, pedepsire și alte măsuri demne de regimuri de mult apuse, nu e cale prea lungă. Şi atunci, unde dreaq este esenţa democraţiei?
Am o fostă colegă de serviciu care, după cum am văzut în online, simpatizează oarecum cu PSD – cel puţin asta reieşea din postările pe care le aprecia în urmă cu ceva timp (inclusiv la alegerile pentru primarul general al Bucureştiului). Şi întreb câţi i-ar sări în cap dacă diseară ar posta pe FB a votat cu PSD? Câţi i-ar umple wall-ul cu înjurături, câţi ar scoate-o din lista de „prieteni”? Eu nu am scos-o şi nici n-am de gând. Am lucrat cu ea, este o persoană extraordinară, cu coloană vertebrală, plină de energie, care vrea ce e mai bun pentru ea şi familia ei. Acestea şi alte calităţi ale sale nu pot fi anulate de faptul opţiunea ei politică nu coincide cu a mea. Aşadar, despre ce vorbim aici? Este atât de greu ne educăm spiritul „revoluţionarpână la pragul de respectare a opiniilor diferite de ale noastre? A, şi „ei” fac la fel? Ne aburesc cu tupeu nesimțit ori invenţii fantasmagorice? Ideea e fii „the better man, nu? Altfel, cu ce eşti mai presus?
În ultimele săptămâni am citit pamflete la adresa PSD la care, recunosc, am râs cu poftă, în urmă cu ceva vreme am simţit mi se urcă sângele la cap” ascultându-l pe Ghiţă vorbind cu o neruşinare demnă de film suprarealist, despre amnistie, zilele trecute m-am simţit inspirată văzând prestaţia plină de demnitate a premierului chiar şi în mocirla lui Gâdea, dar nu am jubilat numindu-i pe cei care nu simt la fel cu mine, criminali, ori încercând jocul stupid de înfierare a celor pe care îi bănuiesc nu vor iasă la vot, pentru jocul ăsta al „rușinicii” nu este sănătos şi nu funcţionează nici cu fiul meu de 5 ani, darămite cu oameni în toată firea.
Prea mult am simţit în aceste ultime luni ură, ură adevărată întrenoi
şiei„, întreai noştrişiai lor” … Oameni buni, țineți cu dinții de ceea ce ne apropie, nu de ceea ce ne învrăjbește!
Mergi la vot, exprimăţi opţiunea, dar nu începe îi vânezi, umileşti şi răneşti pe cei care nu gândesc ori acţionează la fel ca tine.
Fii civilizat, ţara geme de ghiolbani şi hateri, fie ei deghizaţi în bloggeri, „influencers” sau în „elite”.
Votează ca  îţi decizi soarta, însă -o cu demnitate şi eleganţă, exact aşa cum este modelul de comportament pe care îl votezi!

Alege cu demnitate!
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 11/12/2016 de în Chiar aşa şi etichetată , , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: