Un om cu întrebări

Sfântul Mitică Blajinu

„Sfântul Mitică Blajinu” este o comedie scrisă de Aurel Baranga care ne prezintă revolta unui funcţionar contra pensionării cu forţa pentru a face loc unei “pile” a superiorilor săi.

Totul începe într-o zi de 21 iunie, când Mitică Blajinu, interpretat de Radu Beligan, împlineşte 60 de ani de viaţă şi 20 de ani de când se află în serviciul de documentare şi arhivare. Alături de el, născută în aceeaşi zi, dar cu 20 de ani mai târziu şi venită în serviciu în aceeaşi zi de 21 iunie, este Adela Cosâmbescu (interpretată de Marcela Rusu), care i-a devenit tovarăşă de lucru şi de viaţă, într-o relaţie “pe fugă”, adesea vitregită de prea multe şi prea lungi şedinţe.

În această zi, şeful lui Mitică, tovarăşul Cristea (interpretat de un Toma Caragiu excepţional), vine să anunţe serviciului pe care îl conduce decizia de a-l pensiona pe Mitică pentru a face loc unui Vasile-Vasile, cumnatul adjunctului serviciului documentare-arhivare. Odată cu pensionarea lui Mitică, tovarăşul Cristea şi “umbra sa fidelă”, Colibaşi, anunţă şi transferul Adelei la o şcoală, la 30 de kilometri depărtare de Bucureşti.
Reacţia lui Mitică în faţa acestor decizii impuse este aceasta: “Mitică Blajinu la pensie … Mitică Blajinu la coş. A, nu, asta nu poate să rămână aşa. Aflaţi, domnilor, că vă înşelaţi! Fiindcă 20 de ani v-am păzit hârţoagele, aţi început să mă confundaţi cu o hârtie? Şi ca pe orice hârtie vreţi să mă zvârliţi la coş? Ei bine, veţi vedea, domnilor, că omul nu e o hârtie! Omul e OM!”
De aici înainte, Mitică şi Adela dau startul unui plan ingenios, de-a dreptul neverosimil pentru cei care îi cunosc, prin care îşi vor speria şefii cu perspectiva urmărilor care îi aşteaptă odată ce ei doi vor face publică starea serviciului pe care sunt forţaţi să îl părăsească.
Aurel Baranga foloseşte în această piesă în special umorul de limbaj ca pretext pentru sublinierea mai multor aspecte grave ale societăţii de atunci. Iată un exemplu de umor:
“ Adela: nu mă miră.
Cristea: cum?
Adela: a venit scadenţa
Ionescu: scadenţa? Ce scadenţă?
Adela: când se va afla
Ionescu: ce să se afle?
Adela: c-a predat
Mateescu, Cristea: ce-a predat?
Adela: arhiva 

Cristea: Mateescule, dă-mi un pahar de apă, că m-a fulgerat. Clar, ce mai insistaţi. Şi când a făcut-o? 

Adela: ce să facă? 
Colibaşi: când a predat-o?
Adela: a, nu dintr-o dată, nu, treptat. 
Cristea: a predat documentele?
Adela: numai actele secrete
Cristea: actele secrete? Mă spânzur!
(…)
Cristea: Mitică, canasta???? E, nu, că intru-n balamuc! 
(…)
Cristea: a tras Mitică opt??? Mateescule, spune-i fetii să-mi facă o cafea amară să mă trezească că am impresia că trăim un coşmar!”
Piesa merită re (ascultată) pentru că prezintă cu un umor fin tipologii diferite de oameni: pe lângă funcţionarul devotat muncii sale (Mitică şi Adela), regăsim în această piesă şi funcţionarul josnic, care îşi înjunghie binefăcătorul în spate când aşa îi dictează interesul (Mitrofan), funcţionarul gata să schimbe taberele în funcţie de cine e la putere (şeful Cristea), adjunctul linguşitor (Colibaşi) ori eternul profitor, beneficiar al „pilelor” (Vasile-Vasile).
Merită re (ascultată) pentru că este de o actualitate dureroasă, scena pensionarii lui Mitică şi a transferării Adelei întâlnindu-se în multe companii din vremurile noastre, în care superiorii aruncă la coş ani de implicare a unor angajaţi care cred în munca lor şi care adesea îşi sacrifică timpul liber ori sănătatea pentru a-şi face treaba mereu mai bine.
Merită re (ascultată) pentru că atitudinea lui Mitică, deşi puţin probabil să fie întâlnită la oamenii din ziua de azi, este un exemplu de ce înseamnă revolta demnităţii umane, atunci când această demnitate este călcată în picioare după o viaţă dedicată slujbei, cu atât mai mult cu cât Mitică sparge clişeul potrivit căruia atunci când eşti bătrân, trebuie să taci şi să înghiţi de două ori mai repede toate câte ţi se întâmplă, pentru că rişti ca odată concediat, să nu mai fii angajat de nimeni.
Merită re (ascultată) pentru că umorul său nu este unul forţat, lamentabil ori acru, ci unul care curge firesc atât din dialogurile personajelor, cât şi din isteţimea şi ingeniozitatea de care dau dovadă Mitică şi Adela, care îndrăznesc să lupte împotriva deciziei menite să le sfârșească destinul profesional.
Pentru toate aceste motive şi pentru multe altele pe care le veţi descoperi singuri, vă invit cu drag să savuraţi versiunea radiofonică a piesei “Sfântul Mitică Blajinu”, în care îi puteţi asculta şi pe Rodica Tapalagă, Rodica Suciu, Marius Pepino, Gheorghe Oancea ori Dan Damian.
Bucuraţi-vă de teatru radiofonic!
https://www.youtube.com/watch?v=yiI04IBNcQk&t=666s
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: