Un om cu întrebări

„Gelozie”. E infidelă!!! Sau nu e?

În piesa “Gelozie”, Alexandre-Pierre Georges „Sacha” Guitry (actor francez de teatru şi de film, regizor, scenarist şi dramaturg, 1885 – 1957) redă cu un umor pe alocuri cinic relaţia dintre doi soţi din societatea modernă într-un caz de … gelozie:)

Întreaga acţiune a piesei este declanșată de Albert Blondel (Radu Beligan), un funcţionar respectabil care, întors într-o seară acasă mai târziu cu 30 de minute de ora stabilită (pentru că urmărise pentru prima dată în viaţă o femeie necunoscută) se trezeşte prins în universul necruţător al geloziei.
Soţia lui, Marta (Carmen Stănescu) întârzie şi ea acasă şi îi prezintă lui Blondel ca argument al sosirii sale târzii, exact motivul pe care voia să îl folosească el: pregătirea în secret a unui cadou surpriză.
Deşi Marta are explicaţii pentru fiecare minut petrecut în afara casei şi nici măcar nu concepe să îşi înșele soţul, autorul – un fin cunoscător al vieţii conjugale (fiind căsătorit de „doar” 5 ori:), împrumută personajului principal masculin trăsăturile tipice ale omului care suferă de gelozie extremă.
De aici porneşte întregul calvar al lui Blondel, pe care gelozia îl va trece prin toate stările emoţionale posibile: semnul de întrebare cu privire la fidelitatea soţiei – timid la început şi din ce în ce mai ferm pe măsură ce au loc întâmplări … ciudate.

Urmează negarea, închipuirile, acceptarea “adevărului”, furia nestăvilită şi condamnarea consoartei drept vinovată în baza unor coincidenţe.
Bărbatul pe care Blondel îl vede drept amantul soţiei sale este Marcelin Lézignan (Damian Crâşmaru), un scriitor şarmant şi iubitor de femei căsătorite:)

Dialogul dintre Marta şi Lézignan transmite ascultătorului o senzualitate aparte, dată de relaţia extraordinar de frumoasă pe care Damian Crâşmaru şi Carmen Stănescu o au de mai bine de 50 de ani atât pe scenă, la radio, la televiziune, cât şi în viaţa particulară.
Aşadar, vă invit să ascultaţi o piesă care vă va aduce un zâmbet pe buze, așa cum face încă din 1915, când a fost jucată pentru prima oară la „Théâtre des Bouffes-Parisiens„.

Bucuraţi-vă de teatru radiofonic:)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 23/10/2016 de în TEATRU LA TASTATURĂ:) şi etichetată , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: