Un om cu întrebări

Stimate domnule ministru

Stimate domnule ministru,

Numele meu este Oana, am 36 de ani, plătesc CASS de 14 ani şi sunt mama unui băieţel de 5 ani şi 7 luni şi a unei fetiţe de 10 luni.
Motivul pentru care vă scriu este de a vă adresa o întrebare, ca plătitor de CASS şi beneficiar al serviciilor medicale gestionate de ministerul al cărui conducător sunteţi în prezent.
Am să încep prin a spune că în cei 14 ani în care, lună de lună, ca atâtor altor români, din salariul câştigat, mi-a fost reţinută cota CASS, serviciile de care eu şi copiii mei am beneficiat în schimbul acestei contribuţii au fost:
– două operaţii de cezariană la Spitalul “Universitar” din Bucureşti (2011 şi 2015);
– 8 vizite lunare la medicul de familie pentru eliberarea certificatului medical pentru concediul pre şi post natal (pentru cei doi copii – 2011 şi 2015);
– vaccinarea ambilor copii conform grilei naţionale de vaccinare (2011, 2012, 2015, 2016);
– monitorizarea băiatului de către medicul de familie de la naştere până la vârsta de 5 luni (2011);
– 3 vizite la UPU “Marie Curie” cu băiatul pentru viroze respiratorii (2012);
– o vizită la “Spitalul Gheorghe Marinescu” pentru un consult după ce băiatul s-a lovit la cap (2012);
– internare timp de 3 zile alături de fiica mea la Spitalul “Marie Curie” din Bucureşti (2016).
Din câte ştiu (e posibil să greşesc), serviciile medicale adresate copiiilor minori sunt gratuite în România. Le-am menţionat totuşi, pentru că în spatele lor există costuri: timpul şi expertiza medicilor care consultă, uzura aparaturii folosite la investigaţii şi altele.
Aşadar, în 14 ani, un plătitor de CASS şi doi copii minori au beneficiat de asistenţa medicală a statului doar în situaţiile menţionate mai sus.
Atât. Restul analizelor, controalelor, consulturilor au fost efectuate si achitate astfel:
– în regim privat, mulţumită abonamentelor la serviciile medicale oferite de angajatorii mei, ca parte a pachetului salarial (abonamente încheiate cu reţele medicale private); 

– prin numerar, achitat pe loc unui pediatru, medic de spital, fie la vizita acestuia la domiciliu, fie la deplasarea noastră la spital, când acesta nu a putut veni la noi. 
Probabil că vă întrebaţi ce treabă aveţi dvs. cu istoricul meu medical şi unde vreau să ajung cu toate informaţiile acestea. Răspunsul este mai jos:
În anul 2016, cu un efort financiar considerabil pentru bugetul familiei, am înscris toţi membri familiei la un medic de familie dintr-o reţea privată. O dată pentru a fi toţi înscriși în acelaşi loc şi apoi pentru că perspectiva statului cu copiii bolnavi pe holuri insalubre, ore în şir, ignoraţi ori consultaţi sumar, într-o clinică sau spital de stat, nu este o perspectivă care să corespundă cu ideea mea de mamă care oferă copiiilor ei, în primul rând, dreptul la sănătate.
În data de 18. 10.2016, fiicei mele i s-au prescris mai multe investigații de către un medic pediatru aparţinând sistemului privat menţionat mai sus. Pentru ca aceste analize să fie efectuate în regim “de stat”, adică fără plată, trebuie o trimitere de la medicul de familie şi o programare la laborator.
Altfel, în regim “privat”, efectuarea acestor analize costă 320 de RON. Nu este o sumă imensă, în cei 5 ani şi 7 ani de când am născut primul copil, TOATE exsudatele faringiene şi nazale, coproculturile, coprocitogramele, analizele de sânge, antigenii adenovirus şi rotavirus, consulturile, controalele etc. au fost efectuate CONTRA COST. Am un teanc de facturi achitate cu numerar care pot dovedi asta.
Iată întrebarea mea: Ce facem? Atât. O singură întrebare, domnule ministru.
Ce facem cu sistemul care cere trimitere de la medicul de familie pentru analizele gratuite ale copiiilor noştri chiar şi în situaţii în care rezultatul analizelor trebuie obţinut rapid?
Ce facem cu programul extrem de aglomerat al medicilor de familie care ne pot primi în medie în 3-5 zile de când facem programarea, zile care pot însemna diferenţa între viaţă şi moarte pentru copiii noştri?
Ce facem cu programul laboratorului “Synevo” din cadrul spitalului “Marie Curie”, care este non-stop pentru analize “pe bani” şi doar cu programare, la analizele achitate din cotele CASS reţinute din salarii?
Ce facem cu sugarii care “se încăpăţânează” să nu facă treabă mare la ora la care suntem programaţi să ducem probele de scan, ca să beneficiem de analize gratuite?
Ce facem cu banii pe care nu avem de unde să îi scoatem ca să facem analize “la privat”, în loc să alergăm de colo-colo 3-7 zile după trimiteri, programări şi recoltări în sistemul de stat?
Ce facem cu medicul de spital care nu se sfieşte ani la rând să încaseze 100 RON pentru fiecare consult pediatric la domiciliu, dar care atunci când află că avem urgent nevoie de ajutor cu celălalt copil, ne răspunde abia după 2 zile şi când află că suntem internaţi, ne spune doar “sănătate multă”? Nu, nu e nimic ilegal aici, dar nici simț etic nu există …
Ce facem cu grija de a identifica în salon o asistentă “de treabă”, căreia să îi plătim introducerea unui calmant în perfuzie, ca să nu ne sfâşiem de durere după ce trece efectul anesteziei operaţiei de cezariană?
Ce facem cu jena că n-am învăţat niciodată cum să “palmăm” 10 RON pe care să îi punem în buzunarul infirmierei, în semn de recunoştinţă că ne-a adus în salon bagajul de naştere?
Ce facem cu plânsul unei mame care trebuie să mai adauge bani în plicurile cu şpăgi pentru Şeful de Secţie Ortopedie şi colegii cu care lucrează, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, ca să își vadă copilul cu piciorul sfărâmat de o maşină pe trecerea de pietoni, operat  în sfârșit? Trecerea timpului nu i-a alinat acestei mame umilinţa şi durerea suferite în urmă cu 18 ani.
Ce facem cu reţetele pentru copii, prescrise de medicii pediatri, pe care NU avem timp să le solicităm compensate ori gratuite de la medicul de familie, pentru că, din nou, un medic de familie de multe ori nici nu are timp să respire cu agenda zilnică plină de pacienţi?
Ce facem cu vaccinul de 4 luni din grila naţională de vaccinare, care nu se găseşte de luni de zile pentru vaccinarea gratuită, însă, conform unor surse medicale, se găseşte “de cumpărat” în reţeaua de farmacii “Help Net”?
Ce facem cu “profesionalismul” asistentelor din triajul UPU, un profesionalism uşor de confundat cu nepăsarea crasă, când copiii care aşteaptă un consult vomită, se îneacă cu mucozităţi sau plâng până se învineţesc și tot nu primesc ajutorul pe care îl aşteaptă, în timp ce părinţii îşi frâng mâinile neputincioşi în faţa unui sistem de care depinde viaţa copiiilor lor?
Cunosc medici excepţionali. Eu, personal. Doamna doctor care mi-a monitorizat sarcinile şi cu care am născut amândoi copiii, domnişoara doctor care mi-a externat fiica din spital cu un tratament care a funcţionat, medicul pediatru care m-a sunat ieri să mă întrebe cum se simte fiica mea – primul medic pediatru care a făcut asta! Deci nu ponegresc întreg sistemul ori toate cadrele medicale. Ca şi în rândul pacienţilor, şi în rândul medicilor există “uscături”.
Întrebarea “ce facem?”, domnule ministru, în toate formele prezentate aici, nu este menită să vă acuze, să vă reproşeze, să vă provoace. Am câţiva prieteni care vă cunosc şi care spun că sunteţi un om integru, decis să îndrepte tot ceea ce este strâmb în funcţionarea actuală a sistemului de sănătate, că sunteţi un om fără datorii politice şi că lista de activităţi de bună credinţă, întreprinse până în prezent, vă întregesc imaginea de om competent şi cumsecade.
Şi tocmai prin prisma acestor caracterizări și a informațiilor despre ce ați reușit să îndreptați până în prezent, îmi imaginez că vă ocupaţi deja de aspecte mult mai grave decât cele menţionate de mine mai sus. Şi îmi imaginez și că aceasta nu este singura scrisoare plină de întrebări pe care o primiţi.
Însă aş vrea să înţelegeţi că un om poate îndura multe: frig, foame, sărăcie în toate formele ei, umilinţă, muncă fără oprire, boală – toate, fără să se revolte.
Construindu-şi neîncetat drumul în viaţă, gândind că greutăţile vin şi pleacă, asumându-şi alegerile pe care le face.
Ceea ce nu poate îndura, însă, o mamă – este să îşi vadă copiii în pericol. Indiferent de natura pericolului, indiferent de cât de raţională ar fi această mamă, când apare un pericol pentru copiii ei, ea se transformă. Aşa că şi eu m-am transformat astăzi într-o mamă care are curajul să vă întrebe “ce facem?”.
În cele 168 de luni în care mi s-a reţinut din salariu contribuţia CASS nimeni – angajator, ANAF, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Familiei ori alte instituţii şi autorităţi diverse– nu m-a întrebat dacă am încredere că acei bani îmi vor fi de folos când eu sau copiii mei vom fi bolnavi. Nimeni nu m-a întrebat dacă aş prefera să dau acei bani unui sistem privat de sănătate, pentru că am încredere că va fi alături de mine şi de familia mea la nevoie.
Că îmi veţi da sau nu un răspuns la această întrebare, domnule ministru Voiculescu, eu voi face ce ştiu mai bine: voi avea grijă de copiii mei.
Voi lua din bugetul rezervat traiului zilnic (deși mai e mult până la salariu), 320 de RON şi voi merge astăzi la laboratorul “Synevo”, din cadrul spitalului „Marie Curie”, pentru a preda şi pentru a i se recolta fiicei mele probele necesare analizelor de antigen Campylobacter, antigen Norovirus, antigen Rotavirus / Adenovirus, coprocultură, test rapid RSV + ADENOVIRUS şi test rapid virus gripal INFLUENZA A + B.
Eu vă doresc, domnule ministru, multă sănătate, tocmai pentru a nu ajunge să vă adresați și dumneavoastră întrebări ca cele de mai sus!
O mamă.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: