Un om cu întrebări

O dispensă pentru altfel de oameni

Ieri dimineaţă m-a lovit în plex, ca pe mulţi alţii, ştirea morţii lui Ioan Gyuri Pascu. Dădusem pe TVR pe la 8 dimineaţa, aşezam prin dormitor ce împrăştiase Alex cu o seară în urmă şi pac: a murit Gyuri Pascu. La 55 de ani. O ştire spusă aşa, sec. Sau aşa am simţit-o eu, de parcă înecasem cu un colţ gros de pâine, care acum se chinuia să ajungă pe partea care t

rebuie, ca  nu mă sufoce. Am băut un pahar cu apă, înghiţind cu greu acel nod.

Cum, , moară aşa om vesel? Aşa om tânăr? Cum moară unul de laDivertis”, trupa pe care o ascultam pe casete piratate în căminele studenţeşti, înregistrate pe la prietenii şmecheri care aveau casetofon cu “rec”? Nu se poate …Şi m-am gândit la Robin Williams. Moartea lui şi a lui Gyuri au survenit în condiţii diferite, ştiu asta, doar în cap am avut aceeaşi întrebare tâmpă ca atunci când am aflat de Williams: “cum de mor şi ăştia care aduc atâta bucurie celor din jur? Nu există o dispensă, ceva? Ce superficiali suntem şi habar n-avem ce se ascunde în spatele zâmbetului unui om”.
În ultima vreme, recunosc, nu am mai ascultat ori văzut “Divertis”. Cu excepţia câtorva filmuleţe puse de Doru Antonesi pe FB şi a unui articol despre cât s-a schimbat Gyuri în ultimii ani, nu am căutat aflu un lucru cât de mic despre soarta celor care mi-au bucurat de atâtea ori adolescenţa.
Aşa ieri am fost cam … praf. Am făcut diverse treburi prin casă aşa, în dorul lelii.
Azi când am intrat pe net, iar m-a străfulgerat.

A murit şi Papaiani. Prima reacţie a fost verific informația din trei surse, poate e o glumă … Nu e. Papaiani chiar nu mai e. Şi m-am gândit laBD intră în acţiune” pe care l-am revăzut week-end-ul trecut. rog, vorba vine l-am revăzut, de fapt car telefonul cu mine prin casă şi mai mult ascult decât văd, piese ori filme de care mi-e sufletul lipit. E un obicei de care nu vreau scap.

Papaiani se numără printre actorii copilăriei mele aşa iar mi-e greu înţeleg. era bătrân şi bolnav nu încălzeşte cu nimic.

Tot la dispensa aia gândesc Oare Divinitatea chiar n-o vrea accepte un astfel de târg? Viaţă mai lungă, mai bună şi mai frumoasă pentru cei care lasă o amprentă minunată asupra vieţii celorlalţi? O întreb când oi ajunge acolo.
O fracţiune de secundă m-am întrebat cine urmează … ce ştire o mai citesc mâine, când o intru iar pe net. Şi mi-e ciudăMi-e ciudă, în egoismul meu, mi se iau nişte bucurii de lângă mine. Când îi ştiam în viaţă, chiar dacă nu i-am întâlnit niciodată, credeam cumva mai mult viaţa e frumoasă.
Durerea vine, cum ziceam, din egoism. Dacă fi trăit în vremea de glorie a altor actori, dacă le- fi cunoscut operele, probabil fi suspinat şi după ei.

Însă eu am crescut cu Amza Pellea, Florin Piersic, Alexandru Giugaru, Radu Beligan, Marcel Anghelescu, Jean Constantin, Puiu Călinescu, Dem Rădulescu şi atâţia alţii. În casă la bunicămea şi la tata nu se vizionau filme de artă, ci Revelioane cu “ai noştri” .

La cinema mergeam laMărgelatu”, nu la place Brahms?” E adevărat am cunoscut apoi şi alte genuri de filme, şi alţi actori, autohtoni sau străini. Dar când mi s-au luat oamenii ăştia, câte un pic câte un pic mi s-a dus şi copilăria, tinereţea şi, de ce nu, bucuria. Bucuria de a râde din toată inima, pentru poanta e parcă inspirată din viaţa pe care şi tu o trăieşti, pentru nu e vulgară şi pentru nici nu îţi trebuie 3 MBA-uri ca îi pricepi sensul.
Şi mai e un lucru care întristează, născut tot din eternul instinct de conservare … moartea se apropie cu paşi repezi. La o socoteală simplă, dacă mor la vârsta lui Gyuri, înseamnă mai am de trăit vreo 19 ani. Mintea face repede alt calcul: “deci Sofia o aibă 20 de ani şi Alex 24”. Hopa, stai aşa. E cam devreme … nici nu ies pruncii din facultate, darămite apuc dansez un vals cu fiu-meu la nunta lui ori îi spun fie-mii toate lucrurile înspăimântătoare despre ce o aşteaptă la naştere:)

Ce fac? Încotro o iau? De parcă putea o iau înapoi … Atunci singura mea salvare e ce fac cu timpul pe care îl mai am. Din gând în gând, m-a cuprins o stare de frig. Din ăla de îţi îngheaţă şi oasele. Am zis trebuie ies cumva din starea asta.

Mi-am luat băiatul de la grădiniţă şi în loc vin cu el glonţ acasă, la treburile care mă așteaptă cu un pic de sadism:) m-am dus pe terenul de fotbal. După ce am pus frână la căruciorul Sofiei, l-am alergat cu mingea pe Alex de lapoartă la alta ca pe vremea când jucam tenis de picior cu băieţii cei mai frumoşi din cartier:) Am râs, am transpirat, m-am bucurat de un pic de soare. Şi am dat dreaq pe ziua de azi curăţenia debaralei, sarcină care agasează de zile întregi şi pe care azi trebuia o duc la capăt.

Azi îmi conserv energia pentru bucurie. Am luat o scurtă pauză de la asamblat tancul Lego ca pot scrie, altfel vocile din cap nu îmi dau pace:), apoi înapoi la prunci. Nu ştiu ce altceva pot face, decât trăiesc şi cu bucurie.

iau măcar o zi pauză de la “trebuie fac asta, nu uit de cealaltă, verific şi asta, adun şi ăla”. Mâine e o altă zi. Astăzi, însă, sustrag de la “trebuie”.

Am aprins candela în bucătărie şi o voi aprinde toată săptămâna pentru cei care nu mai sunt. Pentru merită le fie luminate drumurile până ajung la noua destinaţie, oricare ar fi aceasta. Şi pentru oricât de agnostici, atei, credincioşi ori sceptici am fi, cu toţii ar trebui credem în ceva: în bucuria miraculoasă pe care ne-o aduc oamenii cu suflet cald, bucurie care ne ajută vedem uneori viaţa mai bună decât este şi adormim cu un surâs pe faţă, oricât de hâdă ne-ar fi fost ziua.
Şi dacă nu au avut dispensa de trăit frumos, bine şi mult în viaţa asta, sper ca măcar dincolo se bucure de ea, cel puţin până la sfârşitul vremurilor.
Drum lin, Ioan Gyuri Pascu şi Sebastian Papaiani! Și mulțumesc!

Anunțuri

Un comentariu la “O dispensă pentru altfel de oameni

  1. rudia2014
    01/10/2016

    Și eu am avut așa…un gust amar.. Iar când am aflat de Robbin Williams… 😦

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 27/09/2016 de în DE ÎNCEPUT şi etichetată , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: