Un om cu întrebări

Omul – un actor de film serial?

Zilele trecute am vizionat finalul unui serial de acum 15 ani. Am căutat pe net episoadele nevăzute la acel moment, ca un fel de „closureal unei etape din viaţa meaŞi am avut nenorocul asist în acel serial laomorârea” unui personaj secundar, omorâre care m-a afectat într-un mod ciudat. Personajul în cauză era un avocat bonom, blând, prieten şi ajutor de nădejde al personajelor principale aflate de partea binelui.
Şi de când m-am uitat la serialul ăla, nu îmi pot scoate din cap ideea viaţa omului este asemeni carierei unui actor de seriale.
întreb dacă un actor de seriale cunoaşte dinainte de a accepta un rol care este destinul personajului pe care îl interpretează. Ori dacă este surprins pe la mijlocul filmărilor de soarta decisă de scenarist, producător ori regizor.
Dacă acceptăm actorul cunoaşte de la bun început care este destinul personajului său şi știe că modul în care acesta va fi scos din scenă este unul extrem de injust, de ce acceptă actorul acel rol? Dincolo de dorinţa de faimă, de cea de a transmite un mesaj, de a crea un personaj poate de neuitat ori de a face bani, de ce acceptă?
Printr-o întortocheată comparaţie, dacă omul şi-ar cunoaşte printr-o conştiinţă anterioară devenirii lui, destinul care îl aşteaptă odată născut, l-ar face acest destin să zămislească perle ale durerii, asemeni lacrimilor? Ar simţi ceva vecin cu spaima, atât de puternic, încât ar refuza prindă viaţă şi ar cere Creatorului rămână pe vecie doar o conştiinţă, o idee ori o energie, rătăcind fără odihnă printre alte conştiinţe, abil deghizate în stele, fie ele şi căzătoare? Oare ce se întâmplă cu omul care alege  nu devină fiinţă, ci rămână un fir de nisip în neantul ne-existenţei? Poate el suferi după ceva ce nu a cunoscut vreodată? După viaţa pe care nu a primit-o, refuzând fie doar un pion în mâna Regelui care îi decide destinul fără clipească? Ar putea omul acesta neîntrupat privească asemeni luceafărului de dimineațădin hăul nefiinţei spre viaţa oamenilor şi plângă de un dor pe care nu îl poate explica şi pe care de fapt nu l-a cunoscut, dar pe care îl simte ori de câte ori vede o îmbrăţişare de copil, un sărut de îndrăgostit ori o ţinere de mână a unui părinte vârstnic?

Dacă totuşi scenariul serialului se scrie pe măsură ce se filmează şi scoaterea personajului nostru vine ca o etapă firească în desfăşurarea evenimentelor, cum poate actorul se opunămorţiisale? Ce poate facă? ceară mai facă parte un timp din echipa de filmare, mai simtă un pic vibraţia luminilor de pe platou, forfota costumierilor şi a machiorilor ori adrenalina scenelor încărcate de tensiune dramatică? ceară, altfel spus, mai fie viu încă un timp? Probabil nu, din moment ce a semnat un contract prin care nu are voie să facă asta … 
Dacă într-o zi a existenței sale i se spune omului i s-a dat o viaţă plină de împliniri şi bucurie, de mulţumire sufletească, pentru o scurtă perioadă de timp, trebuind ca acum, independent de voia lui, fie scos din scena vieţii şi din decorul în care vieţuieşte alături de cei dragi inimii lui, lăsându-i cel mai probabil îndureraţi, ce i-ar rămâne acestui om de făcut? Dacă i s-ar spune moartea lui timpurie va avea un rost pentru cei rămaşi, că le va schimba felul în care privesc ei viaţa, ar fi mai împăcat omul cu renunţarea ce i se ordonă?
Cu ce arme ar putea omul se răzvrătească împotriva acestei hotărâri pe care cel puţin aparent nu o poate schimba? Câte lacrimi şi încrâncenare ar aduna în sufletul lui? Ar ajunge oare se împace în cele din urmă cu ceea ce i-a fost scris? Ori ar părăsi lumea aceasta plin de amărăciune, furios şi speriat de ceea ce îl aşteaptă dincolo? Oare cât de fierbinte invocă Divinitatea, destinul ori alte chipuri, un om care află suferă de o boală incurabilă? Cum se împacă el cu cele două lovituri care i se daucea a întrebării “de ce eu” şi cea a disperării nu mai are timp, are regrete pentru ce n-a apucat facă şi, cel mai grav, nu mai poate schimba nimic? Cred acest din urmă dat omoară omul mai repede, dacă îi pică în plasă: nu se mai poate schimba nimic.
De partea cealaltă, ce se întâmplă cu actorul căruia i se oferă un rol care va lua sfârşit mai repede decât finalul întregului serial şi care decide nu îl accepte? Ce ratează prin acest refuz? Câte şanse de a-şi face din echipa serialului o familie, de a da un nou sens vieţii sale ori vieţii celor care îl privesc, sau, de ce nu, de a deveni poate nemuritor mulţumită personajului interpretat? Actorul în cauză va juca, fără îndoială, în alte seriale în care, probabil, un alt personaj căruia îi va da viaţă nu va avea acelaşi destin. Însă va fi pierdut, poate, o şansă unică de a cunoaşte, înţelege ori învăţa ceva ce nu se va mai ivi altă dată în viaţa lui.

Dincolo de toate supoziţiile de mai sus, adevărul cunoscut până în prezent, prin prisma experienţei a milioane de oameni ce au trecut prin această aventură numită viaţă”, este acesta:
nu alegi te naşti sau nu, nu ştii ce te aşteaptă în viață, nu totul este predeterminat, ci îţi poţi influenţa într-o oarecare măsură destinul, nu tu hotărăști când părăseşti scena vieții, nu ştii ce te aşteaptă dincolo de ea.
Cam sumbră perspectiva de a fi om, nu? Şi totuşi

Există atât de multe lucruri pentru care merită accepţi te naşti, devii om, pentru care merită  accepţi rolul în serialul vieţii.

Există tot atâtea bucurii câte tristeţi, există dureri şi plăceri, tragedii şi comedii cotidiene egale în cantitate şi intensitate, exaltări şi căderi, aceeaşi raţie de agonie şi de extaz, doze egale de rătăcire şi claritate. Pentru fiecare cap în nori există picioare adânc ancorate în realitate, pentru fiecare disperare afli o nouă speranţă, pentru fiecare regret găseşti o altă cale spre recunoştinţă.

Şi pentru toate astea, cred eu, merită alegi fii. Pentru , în final, pentru fiecare viaţă care se stinge, există undeva în lume o alta care îi ia locul, în Marele Cerc al vieții și al morții.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 19/09/2016 de în DE ÎNCEPUT şi etichetată , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: