Un om cu întrebări

Pâine cu ou

Prolog:

ELÁSTIC, -Ă, elastici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre unele obiecte) Care are proprietatea de a-și modifica forma și dimensiunile sub acțiunea unei forțe exterioare și de a reveni de la sine la forma și dimensiunile inițiale după încetarea acțiunii forțelor exterioare care l-au deformat (sursa: dexonline)

Fragment din „Inimi elastice”

Se uita la picurii de făină care se amestecau cu ouăle de culoare indecisă sub vajnica rotire a furculitei şi se mira cum totul în viaţă se repetă. Ca şi cum destinul are o plăcere diabolică să aducă oamenilor imagini, arome, culori, sunete din trecut ca să le amintească de unde au plecat.

Uneori amintirile o surprindeau întrebându-se dacă într-adevăr a plecat vreodată. Dacă nu cumva e blocată tot acolo unde până nu demult i se păruse că suferise cel mai tare. Orizontul ăla de timp în care nu putuse să decidă pentru ea. În care fusese o minge ruptă şutată de la unul la altul …
Pâinea asta cu ou era simbolul foamei, foame care avea obiceiul să o viziteze din când în când, ca şi cum ar fi trebuit să bifeze

în catastif vizita la domiciliu, aşa cum făceau pe vremuri asistentele la bebeluşii abia născuţi.

Mai caraghios era că ajunsese să îi placă, chiar mai mult decât şniţelul.

Oricâtă mâncare ar fi avut în frigider, îşi făcea uneori pâine cu ou şi făină . Poate îi era dor de gustul acela de foame, când orice mânca avea un gust divin, atâta timp cât o scăpa de burta goală.

Iar pâinea asta cu ou îi amintea fragmente: chiorăitul stomacului certăreţ din unele seri ale copilăriei, umilinţa de a cere pâine „pe caiet” de la magazinul băieţilor deştepţi din căminul P19,

prăjirea pe furiş a pâinii, la 6 dimineaţa,

ca să nu fie surprinsă de ceilalți chiriași.

Atâtea amintiri sărate.
Stigmatul foamei era unul dintre motivele pentru care îi plăcea atât de mult scena aia cu Scarlett, în care spunea “jur că mie şi alor mei nu ne va mai fi niciodată foame”. Mamă, cât îi plăcea. O simţea pe Scarlett îndreptăţită în scena aia, pentru că numai cineva care a îndurat foamea şi

tot alaiul de umilinţă pe care îl aduce foamea cu ea, putea să înţeleagă cât de neom, cât de nevrednic simţi că eşti când mai mult gândeşti foamea cu capul decât o simţi cu stomacul.
Şi tot învârtea la aluatul ăla. Îl făcuse cam gros,

trebuia să mai pună nişte apă. De ce totuşi îi plăcea să mănânce pâine cu făină?

Ca să se dea rotundă în oglindă că a trecut prin atâtea

şi e încă sănătoasă la cap? Desigur, nu era vanitatea păcatul ei preferat ?:)

Doar de asta? Nu, trebuie să fi fost ceva mai mult … Tot încerca să îşi dea seama şi nu reuşea. Poate că şi adusul ăsta aminte era bun la ceva.

Ambiţia se naşte  uneori din dorinţa de a nu te mai întoarce de unde ai plecat. Şi fără foame, frig şi umilinţă

nu s-ar fi zbătut atâta să îşi depăşească „condiţia”, cum spun scriitorii.

Că nu era unde se vedea în adolescenţă era doar o chestiune de optică, pentru că uita adesea să se compare cu ea de atunci, nu cu alţii de acum.
Aşa că încerca să nu ia pâinea cu ou drept un semn al reîntoarcerii la o stare de care fugise prin multă muncă, ci mai degrabă un post-it care să îi amintească cât de departe ajunsese. Era un fel de check-point la care odată ajunsă se putea uita în urmă.

Şi ar fi trebuit să o facă cu mândrie, nu cu furie. Dar mai era cale lungă până atunci.
Se hotărî să înceteze cu despicatul firului în patru şi să se apuce de prăjit.

Curând aveau să se trezească copiii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 07/07/2016 de în INIMI ELASTICE şi etichetată , , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: