Un om cu întrebări

Viața e și frică

Iar nu pot să dorm… E două dimineaţa, m-am trezit deja de trei ori până acum şi tot nu pot găsi o poziție în care să dorm … Cred că nu dorm de frică. Din cauza gândurilor de care nu reuşesc

să scap de câteva săptămâni.

Atragi ceea ce gândeşti„, aşa am citit undeva. Şi de aia în ultimele luni m-am concentrat cât am putut eu de mult să gândesc pozitiv. Şi la unele lucruri am ales să nu mă gândesc deloc. Am îngropat într-o zonă greu accesibilă tot ceea ce are legătură cu teama. Atât cu cea de suflet, cât şi cu cea de trup. De aia am şi ezitat atât să îţi scriu această întâie scrisoare. Tot am crezut că o să îmi treacă frica şi o să poți vedea în aceste rânduri, peste ani de zile, o Oana neînfricată. Dar nu pot pretinde că nu mi-e frică. Mi-e frică să nu fii bolnavă. Să ai ceva ce nu a putut fi depistat la toate ecografiile alea de la privat, în toate analizele alea cu urme în venele de la mână ori … în alte locuri. Mi-e frică să nu pățești ceva după ce venim acasă şi destinul crud să mi te ia, în ciuda experienţei mele anterioare în postura asta. Mi-e frică de operaţie. De anestezia în coloana vertebrală, de frigurile alea îngrozitoare de după operaţie şi de durerile chinuitoare de a doua zi.

Mi-e teamă că nu mai vrei să aştepţi şi o să trebuiască să stai în vreun incubator, în spitalul în care se vorbeşte

atât de mult zilele astea despre infecții intraspitaliceşti, infecţii poate fatale unei fiinţe fragile ca tine.

Mi-e teamă că o să las oboseala, supra-analiza şi grijile mele iraţionale să îmi ia bucuria acestei perioade în care doar că te am trebuie să conteze. Mi-e groază că în ciuda strădaniei mele, o să îl reped pe Alex, obosită şi nervoasă fiind şi îi voi lăsa

cicatrici în inimă şi în minte, cicatrici pe care el le va asimila pentru totdeauna cu momentul intrării tale în familia noastră.
Mi-e teamă că o să adorm şi nu o să te întorc de pe o parte pe alta … şi că astfel ai putea să intri în statisticile victimelor SMSS. Da, atât de groaznice sunt gândurile care îmi trec uneori prin cap. Şi spaimele continuă …

Dacă nu te voi putea ajuta când vei suferi, aşa cum astăzi Alex a avut prima suferinţă din dragoste (da, la nici 5 ani ..), suferință despre care nici nu a vrut să vorbească cu mine. Dacă nu o să îţi dau sufletul, timpulgrija,

mângâierile şi îmbrăţişările mele, aşa cum vei merita …

Dacă nu o să îţi pot oferi șansa de a cunoaște

tot ceea ce ar putea să îți facă inima să vibreze cu adevărat, ca să îţi câştigi existenţa din ceea ce te pasionează și nu dintr-un salariu de la un job pe care să îl urăşti. Şi câte alte griji mai am …
Îmi repet că trebuie să gândesc pozitiv. 

Că totul va fi bine. 

Şi că nu trebuie să concep măcar că ar putea fi altfel …
Cred că în adâncul sufletului mi-e teamă de atâtea pentru că ştiu un adevăr dureros: toate cele de care oamenii se bucură în viaţa lor pot dispărea într-o fracţiune de secundă. Şi mai ştiu că uneori, în ciuda precauţiilor, a grijii şi atenţiei, a iubirii, se mai întâmplă şi tragedii. Poate că de asta mă tem ca destinul să nu îmi fi pregătit o demonstraţie de tipul „uite ce pot eu face”…
Dar dacă sunt atât de fricoasă, de ce îţi scriu? Ca să ai de ce să te îngrozeşti peste ani? O altă întrebare firească ar fi:

dacă mie mi-e frică de atâtea şi atâtea droburi de sare,

ce cauţi tu pe lume? De ce te aduc într-o astfel de lume? Plină de pericole şi suferinţe?

De griji şi întrebări? Cum îndrăznesc să te  vâr în viața asta fără să te întreb? Mă gândesc că mulţi nu ar dori să vină pe lume dacă ar fi întrebaţi înainte. Dacă ar şti în ce lume intră. Nu mai vorbesc de situaţia imposibilă în care ar putea să îşi vadă dinainte drumul.

Nu, nu cred că avem un drum prestabilit, căci în viaţă omul întâlneşte multe răscruci şi drumul i se schimbă în urma alegerilor pe care le face. Avem doar o … matriţă. Un „template”. Pe care omul cu munca, mintea şi inima lui îl adaptează.

Îl umple. Îl trăieşte.
Am deviat de la subiect …
Ţi-am scris toate astea pentru că vreau să ţin minte pentru totdeauna ce am simţit acum. Şi dacă mă va lovi vreodată boala uitării să pot citi şi să îmi amintesc.

Ţi-am scris pentru că vreau să ştii că toate fricile astea nu ar exista dacă nu ai fi dorităIubită. Dinainte de a te vedea, de a te cunoaşte. Nu aş simţi nicio frică dacă mintea şi inima mea nu şi-ar dori mai presus de orice ca tu să fii sănătoasă şi să ai o viaţă împlinită, fericită. Frici încă simt şi pentru Alex. Pentru că şi pentru el îmi doresc aceleaşi lucruri:

sănătate, împlinire, fericire.
Viaţa nu se rezumă la frici. La ceea ce ne paralizează doar imaginându-ne. Dar viața înseamnă și frică.

Am auzit odată aşa: “curajul nu este absenţa fricii, ci ceea ce decizi să faci, frică fiindu-ţi”.

Şi despre asta este viaţa. Despre curaj, despre frumuseţe şi trăire cu pasiune. Cu asumarea alegerilor pe care le faci. A iubirilor cărora hotărăşti să le dai o şansă, chiar dacă s-ar putea să te facă să îţi doreşti să nu te fi născut. Viața este despre continuarea drumului tău, în ciuda tuturor obstacolelor, a oricărei oboseli ori dorinţe de a renunţa. Viața este despre familie și prieteni.
Şi atât ţie, cât şi lui Alex mă voi strădui să vă arăt cât de frumoasă

poate fi viaţa atunci când o trăieşti cu adevărat.
Când alegi să fii bun, când lupţi să îţi îndeplinești visele, oricât de ciudate ar părea celorlalţi. Când simţi dulcea oboseală ce vine la capătul unui efort supraomenesc, care însă a făcut să merite fiecare pas. Când te uiți în oglindă și te simți mândră pentru ceea ce știi, pentru ceea ce faci pentru ceilalți, pentru cât de fidelă rămâi lucrurilor în care crezi cu adevărat!
Te aştept. Am atâtea să îţi spun. 

Să îţi arăt. Atâtea îmbrăţişări și sărutări să îţi ofer. 

Atâtea zâmbete să îţi admir. Atâtea mângâieri să îţi aduc. 

Atâtea lacrimi să îţi şterg. Atâtea lucruri să învăţăm împreună. 

Te aştept cu drag, fiica mea:)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 11/12/2015 de în DE ÎNCEPUT şi etichetată , , , , , , , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: