Un om cu întrebări

O lecţie de la fiul meu

Astăzi am primit de la fiul meu de 4 ani şi 9 luni o lecţie dureroasă. De fapt una cu mai multe subpuncte …
O zi obişnuită: Tina, bona noastră, a fost astăzi la mine să mă ajute cu câteva lucruri. După ce a terminat treaba, s-a jucat un pic cu Alex, însă nu s-au înţeles asupra temei şi a jucăriilor folosite, aşa că i-am distras atenţia fiului meu de la joaca cu Tina, aducându-l la bucătărie să mănânce. Când Alex a auzit că Tina pleacă, a început să plângă şi să ceară să se mai joace cu ea, pentru că nu s-au jucat „decât două minute”. I-am spus că mă joc eu cu el, însă el a continuat să plângă şi să ceară să se joace cu Tina. Când l-am întrebat de ce nu vrea să ne jucăm împreună, mi-a spus că eu mereu vreau să facem teme, nu să ne jucăm cu jucăriile. Câteva secunde mai târziu plângeam şi eu împreună cu el, aşa că Alex a încercat să mă consoleze, bătându-mă uşor pe spate şi spunându-mi „gata, gata, linişteşte-te„.
Copilul meu nu înţelegea exact de ce plâng, însă mi-a arătat suficientă înțelegere cât să încerce de la inocenţa celor aproape 5 ani ai lui, să repare un biet adult de 35 …
Lecţia nu a fost doar asta, ci și adevărurile pe care mi le-au adus suspinele lui Alex: „tu nu vrei să te joci cu jucăriile, vrei doar să facem exerciţii din cărţi” şi „tu ai mereu treabă, nu stai mult cu mine „.

Şi, Doamne, câtă dreptate are copilul meu …
Joaca mea cu el înseamnă colorat, exerciţii de engleză, matematică ori scriere. Construcţii din cuburi, pictură ori alte lucruri în care subconştientul meu egoist deţine controlul. Nu care cumva să intru pe terenul nesigur al fanteziei lui de copil, în care nu aş putea anticipa ori controla ce urmează:(

Joaca mea cu el este mereu întreruptă de o fugă până la bucătărie să amestec în cratiţa de varză, de o raită până la maşina de spălat să scot rufele şi să le întind în balcon, de o tură la baie să schimb prosoapele … că nu se ştie niciodată când vine Sfârşitul Pământului ori Papa în vizită şi mă prinde fără ca totul să fie spălat, călcat, aşezat, curăţat şi tot aşa:(

În joaca mea cu el mă surprind uneori izolată în lumea mea, enervându-mă citind vreun mail de la birou ori gândindu-mă la task-urile zilei de mâine. Că doar nu îmi pot ignora responsabilităţile de “om mare”.
Şi astfel uit ce ar trebui să conteze în clipele alea …
Că râsul lui ar trebui să mă facă să uit pentru câteva secunde de rata la bancă ori de restanţa la întreţinere:(
Că “mutrele” lui ar trebui să mă îndemne să mă strâmb împreună cu el, din moment ce ştiu că le face special pentru mine:)
Că braţele lui în jurul gâtului meu ar trebui să îmi ia gândul de la tot ce nu ştiu, de la ce nu pot ori nu am😦
Că “TE IUBESC” spus de Alex ar trebui să îmi (re) amintească de timpul care trece. Atât de repede încât mă voi trezi într-o zi că a venit CLIPA: clipa aia plină de fericire, teamă, încredere şi regret, în care fiul meu o va lua pe drumul său. Aşa îmi închipui eu amestecul acelei clipe: fericire pentru că am crescut un OM, teamă pentru ce i s-ar putea întâmpla pe drumul ales, încredere în tot ceea ce el poate face şi regret că totul pare să fi trecut într-o secundă.
Astăzi am plâns pentru ce am înţeles din spusele copilului meu. Şi am plâns şi pentru un alt adevăr ascuns înlăuntrul meu: s-ar putea ca sufletul meu de copil să nu fi supravieţuit în corpul ăsta de adult, cu mintea asta de om îmbătrânit. Este posibil ca sufletul meu de copil să se fi săturat să fie mereu pus la colţ şi să nu fie lăsat măcar din când în când să se joace, să râdă, să alerge ori să cânte după bunul plac.

Aşa că astăzi am încercat să las sufletul ăsta de copil, liber: preţ de câteva ore, am fost în lumea lui Alex. Unde un creion este un şarpe, un cub se preschimbă şi în cărămidă, şi în scenă de cântat şi în care tot ce trebuie să faci este să ai încredere în tot ceea ce copilul tău îţi arată, golindu-ţi mintea de orice ar putea să te distragă de la joaca cu el.
Probabil că există părinţi care reuşesc să se scoată de tot din priza grijilor ori de câte ori petrec timp cu copiii lor. Eu încă învăţ cum să fac asta … Când nu reuşesc, grijile, neputinţa, disperarea ori teama mă iau de lângă copilul meu. În zile ca cea de astăzi, însă, las vasele neşterse, telefonul neverificat şi rufele în maşina de spălat, convinsă fiind că fiecare oră în care sunt cu adevărat lângă copilul meu îl va face să privească către copilăria lui cu un zâmbet fericit şi nostalgic pe chip şi nu cu încrâncenarea unui copil neglijat.
Alex mi-a (re) amintit astăzi că cea mai grea şi frumoasă aventură a mea este cea de mamă.
Şi mi-a arătat că să fii mângâiat de copilul tău, atunci când suferi, poate sfida toate regulile de pe lumea asta, dar înseamnă că începe să înțeleagă cu adevărat ce simt ceilalți.

Iar mie asta îmi face inima să cânte de bucurie, căci mi-aș putea dori mai mult decât să îndrum pașii unui copil ce îşi înţelege, respectă şi ajută semenii?
Mulţumesc, copilul meu, pentru lecţia de astăzi!

Te asigur că nu o voi uita!

Anunțuri

2 comentarii la “O lecţie de la fiul meu

  1. LillysBoutique
    26/11/2015

    Draga mea bucura-te de fiecare clipa petrecuta cu copilul tau. Va veni o vreme cand vei realiza ca nu vine Papa in vizita dar nu mai vine nici copilul caci e cu gasca in oras. Si ramai cu varza de pe foc … Eu tocmai vin de la doua ore petrecute cu Ioana mea de aproape 17 ani. Am luat-o de la meditatii si ne-am oprit la Starbucks. Mi-a povestit de scoala fix ce a vrut ea. In rest povesti despre baieti si fete si concerte si filme … Ne-am facut un selfie, doua si am ras cu gura pana la urechi. Mail-uri? Sigur nu s-a daramat lumea … Rufele? Sunt intinse inca in blacon si o stea si pana maine:) oi gasi eu ceva in dulap sa ma imbrac…. Dar am primit si eu o lectie candva: ” nu-mi doresc nimic, doar sa stea mami si tati mai mult cu mine, sa nu mai vina suprati de la servici si sa aiba alte treburi” scrisa intr-o lucrare de clasa aIIIa la Religie !!!! So, well done Oana! Enjoy the ride! Azi te joci, maine, poimaine mergi la Starbucks. Dar de fiecare data vei simti fericirea si bucuria si linistea!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 26/11/2015 de în DE ÎNCEPUT şi etichetată , , , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: