Un om cu întrebări

Oameni, oameni, oameni – partea a III a – De ziua ta, în fiecare zi

Anul trecut pe la începutul lui decembrie, pregăteam cu ajutorul unei prietene virtuale de peste ocean, o surpriză.

O surpriză pentru o colegă dragă mie, surpriză care presupunea un scenariu presărat cu ceva minciuni, cu scopul de a duce această prietenă la o întâlnire faţă în faţă cu o persoană pe care o admiră enorm. Bineînţeles că nu mi-a ieşit totul cum îmi doream, adică o adevărată supriză, pentru că, ajungând mai devreme la locul întâlnirii, prietena mea şi-a văzut „idolul” sosind în aceeaşi locaţie şi a început să mă întrebe temătoare: „Oana, ce ai făcut?”:)
Detaliul n-a contat prea mult, căci draga mea colegă s-a simţit foarte bine în compania tovarăşei de discuţie şi astfel mi-am împlinit dorinţa: să fac o surpriză de suflet unui om extraordinar.
Despre acest om extraordinar o să vorbesc astăzi, tot la categoria „oameni rari, oameni frumoşi”.
Prima dată când s-a angajat la compania la care lucrăm am observat că este foarte politicoasă şi mai degrabă tăcută. Însemnând că îşi vedea de treabă şi nu căuta să îi impresioneze pe cei din jur prin gesturi ostentative.
Ceva mai târziu am început să lucrăm împreună la revista internă a companiei şi asta mi-a oferit şansa să o cunosc şi altfel, să văd mai îndeaproape omul, nu doar colega.
Aşa că aş descrie OMUL astfel:
un OM cu un respect profund pentru părerile, alegerile şi modul altora de a-şi trăi viaţa;
un OM pe care traiul într-un oraş mare, departe de familie, l-a ajutat să se descurce pe cont propriu, mergând şi la slujbă şi la facultate;
un OM care dăruieşte din echilibrul, blândeţea şi curajul ei tuturor celor care se apropie de căldura sufletului generos pe care îl poartă;
un OM de la care am învăţat lecţii frumoase despre modestie şi demnitate;
un OM care mi-a arătat prin faptele sale că bunătatea nu dispare, oricât de multe lucruri urâte ţi-ar întuneca din când în când cărarea vieţii;
un OM care îmi insuflă încredere în viitor şi credinţa că totul se întâmplă cu un motiv, atunci când şi cum trebuie;
un OM ce îmi aminteşte că poţi purta dureri mari în suflet fără să fii o victimă a acestora;
un OM care îşi făureşte şi stăpâneşte destinul, pas cu pas, învăţând zi de zi să fie mai aproape de sine şi de cei dragi ei;
un OM cu care aş pleca până la capătul Pământului, pentru că ştiu că mă pot baza pe ea, aşa cum şi ea ştie (sper eu:) că se poate baza pe mine.
În Catiuşa, cum îi spun eu, găsesc seninătatea pe care mi-o pierd uneori, încrâncenându-mă în lupte inutile cu mine sau cu viaţa.
În ea văd cum binele este răsplătit cu bine şi cum doar noi decidem cum trăim lucrurile care ni se întâmplă.
În prezenţa ei, nu simt nevoia să mă ascund, căci mereu a ştiut să mă facă să mă simt ca … acasă:)
Dacă ar fi să pot lua ceva de la Cati şi pune la mine, atunci aş lua un pic din ţinuta demnă cu care păşeşte prin viaţă.
Iar dacă aş putea să îi dăruiesc ceva, atunci i-aş oferi o privire mai ageră a sufletului, ca să poată vedea mai bine cât îi inspiră pe cei din jurul ei!
La Mulţi Ani, draga mea Cati!
Să nu uiţi niciodată că „you are my person„!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 25/11/2015 de în DE ÎNCEPUT şi etichetată , , , , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: