Un om cu întrebări

Miros de … fericire

În urmă cu ceva ani, pe când lucram la o companie de cosmetice şi detergenţi, am fost alături de alte colege la un training de comunicare. Unul dintre lucrurile care mi-a rămas în minte, deşi au trecut vreo 9 ani de-atunci, este un test pe care ni l-a dat trainerul: răspunzând unui set de întrebări, rezultatul ne spunea care dintre simţuri este dominant – văzul, auzul ori … mişcarea.

Mi-a ieşit că-s auditivă, putând şi atunci ca şi acum să îmi imaginez cu lux de amănunte atmosfera de la o finală “Uefa Champions League”, preferabil pe un stadion englezesc (unul dintre lucrurile aflate pe TO DO LIST-ul meu) și gata să jur că aş boli până la moarte dacă de mâine muzica ar fi interzisă, aşa cum au păţit-o cărţile în“Farenheit 451 ”. Zilele astea m-a lovit un gând: cum rămâne cu mirosul? Cu aromele? Ele de ce nu sunt în testul ăsta? Poate că sunt acum şi nu erau atunci, cine ştie. Cert este că sunt ireversibil influenţată de mirosuri.

Aşa se face că trecerea pe lângă vânzătorii de pepeni de la Piaţa Sudului se transformă în fiecare dimineaţă într-o călătorie înapoi în timp, până în vremea când stăteam cu bunicul de pază la pepeni. Să tot fi avut vreo 11-12 ani şi păzeam bostana lucrată pe pământul primit de ăi bătrâni de la primărie. Mirosul de pepene galben mă duce fix în faţa focului de seară, unde bunicii mâncau porumb copt la sursă, „fel de mâncare” pe care eu îl evit şi azi:) Iar mirosul de pepene verde îmi aduce aminte de verile în care, cu imensă bucurie, plecam spre alte oraşe pentru a vinde rodul muncii noastre.
Şi de îndată ce mă văd cu ochii minţii la bostană, îmi intră în nări şi mirosul baloţilor de paie din care bunicul, tata și unchiu-meu au făcut în alt an, pe câmp, o adevărată garsonieră, cu lumină de la bateria camioanelor pe care le conduceau, cu muzică la casetofon, duș încălzit ecologic de soare şi alte facilităţi, aduse de acasă:)

Câţiva ani mai târziu, în vizită la Teia, fata uneia dintre surorile vitrege ale bunicii din partea mamei, am avut parte de cel mai încântător festival 
al parfumurilor din toată viaţa mea. Asta pentru că verişoară-mea 
Teia,
Scorpion blond natural:),
mânat de determinare fără margini, lucra la “Lufthansa” în Otopeni (să fi fost prin ’95-’96) şi cu … ajutor extern sau nu, 
era înconjurată de bun gust, de la genţile de piele  „adevărată” şi costumele ofice, deux-piece, până la parfumurile
care mai de care mai extraordinare! Da, clar, de atunci “Samsara” de la Guerlain a rămas parfumul meu preferat, pe care l-aş lua şi în … groapă:)))), nu de alta, dar cred că mi-ar alunga 
până şi depresia c-am murit:)

Arome, ooo, încântătoare arome. Cum să exprim eu asta? … Mirosul de lapte, de boț de carne din carnea mea, pe care îl avea fiu-meu când s-a născut şi luni după, ei bine, mirosul ăsta sigur îmi va … îngreuna argumentul că este “om mare”, în nopţile în care voi aştepta îngrijorată
să se întoarcă de la vreo petrecere nebună de adolescenți:)

Amestecul de tutun, „Napoleon” şi „Malizia”, ce mă săruta cu foc în anii adolescenţei, mă face şi  acum să mă uit spre al meu soţ cu nostalgie:) Mirosul de şuncă în focul din vatră … tata făcuse un suport de metal pe care puneam şuncă cu şorici subţire, producţie proprie, 
marca „Vasilică, (aşa îl chema pe purcelul după care a plâns mama:))) După câteva sfârâieli 
în jarul cu miros de salcâm, abia reuşeam să nu ne frigem înfulecând din şunca aia … mmmm …. divină! Şi că tot veni vorba, ori de câte ori trec pe lângă un cuptor cu lemne de la vreo terasă aflată în drumul meu casă-serviciu,
ei bine, mirosul de lemn în sobă mă duce la casa noastră de la ţară. Cu adevărat a noastră, căci acolo ne-am rupt spinările, ne-am bătătorit palmele, ne-am crescut aripi de visare şi am fericit mai mult decât am crezut vreodată că putem!

Cunosc şi mirosuri mai puţin …blânde, scrijelite în amintire cu statornicia unor amprente, dar nu vreau să te întristez cu ele. Mă mai vizitează din când în când. Şi odată cu ele, dau năvală şi amintirile. Mă străduiesc 
să nu las amintirile 
dureroase să mă învăluie decât atunci 
când le pot primi … când am “loc” să le simt din nou … Când pot să strig de furie,să îmi plâng de milă, să îmi condamn alegerile ori să regret pierderea sufletelor care nu mai sunt în ceasta lume. Nu le ascund, nu le alung, nu le încui. Amintirile acestea, dimpreună cu sentimentele pe care le (re)trezesc, toate ivite din aparent banale mirosuri, ei bine, toate sunt parte din mine. Din cum am fost, cum sunt şi cum, poate, voi fi, într-un viitor mai apropiat ori mai îndepărtat.

Şi acum, îţi propun un joc: cu prima împrejurare când vei simţi un miros, fie el ascuţit, discret, înţepător, dulce ori amar, închide ochii pentru o fracţiune de secundă şi lasă-te în voia primei amintiri pe care ţi-o aduce acel miros
Îţi promit că prin încercări repetate, vei ajunge să … savurezi cele mai frumoase amintiri pe care o aromă ţi le poate (re)aduce, fie că este ploaia abia picată, iarba proaspăt cosită, fasolea cu afumătură, laptele abia muls, sarea mării, zambila înflorită ori … alte arome care fac parte din inima ta:)

Anunțuri

2 comentarii la “Miros de … fericire

  1. LillysBoutique
    25/08/2015

    Mai oanasimaicum … Tare frumos scrii:) de training ce sa zic… Sunt vinovata, recunosc!!!! Iar cu parfumurile, fac asta de ceva vreme. Desi nu vreau sa traiesc in trecut astazi am retrait Tresor. Povestea lui o sa ti-o spun eu odata si-odata pe blog 🙂

    Apreciază

    • oanasimaicum
      25/08/2015

      Lili, de-aia oamenii pe care ii intalnim sunt partea cea mai interesanta a vietii:) Astept povestea parfumului:) si da, tu esti „vinovata”, multumesc pentru asta, in caz ca nu am spus-o la momentul acela:)

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 25/08/2015 de în DE ÎNCEPUT şi etichetată , , , , , , , , , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: