Un om cu întrebări

Pictură, muzică și dans

Există momente în viaţă care ţi se întipăresc atât de tare pe pielea sufletului, încât te pot face să crezi că relativitatea timpului este într-adevăr cea mai deşteaptă chestie enunţată vreodată:)  Momente în care te-ai simţit atât de plin, încât nimeni şi nimic nu au putut să îţi altereze starea de beatitudine pură pe care ai simţit-o atunci. Şi nu trăieşti momentele alea o singură dată. Pentru că cel mai extraordinar organ al corpului uman, creierul, nu inima:), i-a fost dat omului anume pentru a retrăi din nou şi din nou situaţii, evenimente, stări deja (pe)trecute.

De-a dreptul magnific este că în momentele pur şi simplu perfecte, reuşeşti să te dezbraci de orice piedici care ar putea să îţi tulbure savurarea lor. Ca şi cum din Dan eşti Dionis şi din întunecat şi neliniştit te vezi … fericit şi tihnit …

Că este un moment în care stai cu obrazul lipit de pieptul celui drag într-o copilărească huzureală, că este mirosul de iod care îţi împreunează nările privind un sângeriu apus lângă stabilopozi sau contemplarea unei văi cu rapiţă, lenevind într-un hamac, este mai puţin important.

La fel cum în plan secund trece şi dacă eşti singur sau însoţit în momentele astea cu formă de penel primăvăratic. Ce contează este ce simte spiritul tău, modelat, strunit, subjugat de alianţa dintre ce-i înăuntru şi ce-i afară. Uniunea stimulilor externi cu incredibila linişte din tabloul veşnicelor tale pendulări interioare. Timpul, spaţiul nu mai înseamnă nimic. Vâltorile şi tunetele, avalanşele şi momentele la limită vor fi şi ele cusute pe peticul tău de trăire şi vor avea la rândul lor darul de a-ţi reaminti că sângele fierbinte, spatele drept şi surâsul din colţul gurii tot ţie ţi-au aparţinut, că sunt tot acolo, chiar dacă uneori te vei simţi golit de orice semn că mai eşti viu …

Tot freamătul unei reuniuni de 10 sau 20 de ani, vertijul primului moment dintr-un început de drum, întreaga electricitate ţâşnită din tine în apropierea unei împliniri, tot râsul din preajma unei trăsnăi de copil … Astea şi atâtea altele îţi desenează pe retină un perfect de neconceput în alte clipe.

Şi rememorarea unor astfel de momente sau a altora, cu acelaşi fluviu de trăiri asupra ta, te vor face să înclini balanţa, spre finalul vieţii de aici, spre „am trăit pictură, am simţit muzică şi am gustat dans”.

Că viaţa nu-i numai poezie şi dans, film şi muzică, beatitudine şi contemplare, hlizire şi benchetuială, o ştii şi tu prea bine. Este de multe ori mocirlă şi haos, urlat şi renunţare, întuneric şi regret, lacrimi şi scârbă, dezamăgire şi epuizare, hăţiş şi răzvrătire, auto-flagelare şi respingere. Şi mai ştii şi că mai mereu te dai de-a dura ca un bolovan încercând să prinzi în rostogolirea ta, murdar de noroi şi întinat de frustrări, câte o păpădie de bucurie, mugure de extaz sau ghindă de pace interioară.

Şi dacă tot se compune viaţa din momente trăite, puse cap la cap, de ce să nu îţi croşetezi în amintiri mileuri colorate cu momentele unice când TU ai fost, când TOTUL a fost EXTRAORDINAR?

Caută-le, simte-le, îmbată-te cu ele, inspiră-le, ba chiar injecteazăţi-le în aorta simţirii dacă trebuie, numai să le ai. Şi de fiecare dată când un astfel de moment te face să te simţi ca veşnicia, ai grijă să îl îmbuteliezi într-un flacon fără de preţ cu care să te auto-doftoriceşti când ai nevoie …

La apus nu doar oasele dor ci şi sufletul încetineşte, aşa că dă-i din porţiile astea de unguent. Merită, după cât ţi-a stat alături pe orice vreme şi vremuri:)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 14/04/2015 de în DE ÎNCEPUT şi etichetată , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: