Un om cu întrebări

Va ști

Vreau să scriu o carte. Nu, nu aici şi nu acum, mai târziu. Când firele de păr alb nu vor mai merita osteneala de a le acoperi cu vopsea curgândă. Şi în cartea mea, ea va şti. Va şti să nu creadă în iubirea „cea mare”, ţâşnind ca o văpaie din sufletul ei amorţit. Va şti să nu se încreadă în inima ce-i şopteşte suav şi hipnotizant „I wanna be with you everywhere” ….

Va şti să spună răspicat „vreau să fii acolo, fii acolo”, căci aşa nu va sta cu privirea pironită într-un punct gol din caietul în care a început să scrie „ce mă face nefericită, ce nu e bine cu mine”. Şi în cartea mea va şti că replicile siropoase din filme – „dacă mă iubeşte va veni, chiar dacă i-am spus să nu vină” nu se preschimbă în sufletul lui într-un dor năprasnic de a-i arăta cât de mult o iubeşte. Şi în cartea mea, tot ea va şti că lacrimile căzute peste whisky-ul pe care şi l-a comandat sperând că el va veni, nu vor face ca el să o suprindă cu un sărut ce-i smulge coloritul buzelor. Şi în cartea mea, ea va şti să nu se urască, să nu se certe sau să se compătimească în oglinda de la baia restaurantului în care a venit singură, căutând să îşi înţeleagă viaţa, dar sperând de fapt că îl va vedea pe el.

Şi în cartea mea ea va şti că parfumul cămăşii purtate de el preţ de câteva ore într-o noapte se va pierde în negura amintirilor lui, iar ei, ei la un moment dat, în albastrul viitorului, parfumul acela nu i se mai părea impregnat în piele. Ea va şti că pentru lucrurile ce lui îi par importante, el nu va coti brusc în drumul său, spre gândul ei, suspendat parcă într-o eternă aşteptare. Şi atunci ea va şti că nu-şi va mai lăsa inima, cusută deja de atâtea ori să-şi mai piardă umplutura printre ochiurile prea mari. Şi în cartea mea ea va şti că nu trebuie să îşi muşte buzele până la sânge pe strada atât de vie şi de colorată, va şti că nu trebuie să îşi dorească să se întoarcă în urmă şi să își spună „NU”, atunci când el i-a apărut în cale. Ea va şti că privirea ce îi vede în străfundul inimii, cuvintele atât de sădite în urechea ei nu o vor mai face să îşi piardă minţile. Va ști să se ierte pentru că a crezut că a găsit sufletul pereche ce îi va înmuia tot învelişul bătătorit al inimii într-un „Nessun dorma” cu final fericit. Şi în cartea mea, ea va şti că bărbaţii vin şi pleacă. Şi că durerea rămâne o vreme, apoi trece. Şi că rănile se închid, dar urma de glonte rămâne acolo. Şi în cartea mea va şti că nici toate vorbele măiestrite din lume, nici coincidenţele ce par să le lege destinele, nici melodiile ascultate cu el nu-i vor putea reduce la tăcere vocea din spatele urechii ce pare să îi strige în creierul fierbând: „nu te amăgi, nu-ţi închipui, nu spera, nu exagera, nu visa, nu te opri. Nu te opri din drum, dragostea a fost demult, s-a stricat şi alta nu mai vine. Nu o poţi repara, aşa că cel mai bine ar fi să o încarci într-o roabă fără lacrimi, dar cu roţi mari de supravieţuire şi să o duci la cimitirul inimilor stricate.”

Şi în cartea mea ea va şti că atunci când va descărca roaba, va veni clipa, graţia de-o clipă şi înţelegerea acestui lucru atât de neînsemnat: „ţi-a fost hărăzit ceva pe lume, dar nu sufletul pereche”.

Ce bine că nu a venit încă momentul să scriu cartea asta. Ce bine că ea și nu eu va fi eroina poveștii. Ce bine că eu și tu mai trăim încă. Așa, cu neliniști, deznădejdi și patimă. Ce bine că eu nu sunt ea și nici tu nu ești el.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 07/04/2015 de în DE ÎNCEPUT şi etichetată , , , , , , , , , , , , , , , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: