Un om cu întrebări

Confesiune

It’s hard changing your life” spune clipul de mai sus. Văzându-l de mai multe ori, am simţit nevoia plină de duşmănie de a scrie argumente împotriva mesajului transmis. M-am aşezat în faţa tastaturii şi am început așa: nu se poate să îţi trăieşti visul. Pentru că viaţa nu înseamnă să fii egoist şi să vânezi cai verzi pe pereţi, ai datorii, responsabilităţi faţă de cei de lângă tine.

Nu poţi să îţi trăieşti visul pentru că “NU” îţi apare în orice ai încerca să faci: nu poţi, nu ştii, nu ai curaj, nu eşti suficient de bun, de puternic, de ambiţios, nu ai susţinere, nu ai un vis unic, diferit de al celorlalţi.

Şi în niciun caz nu ai cum să îţi trăieşti visul atâta timp cât nici nu ştii care este acel vis.

După ce am terminat de scris, m-am uitat peste argumentele astea şi mi-am dat seama cât de jalnice sunt … şi cât de slabă mă văd eu pe mine prin prisma lor … Egoism? Adică nu ai dreptul să fii fericit pentru că asta ar însemna automat că îi faci nefericit pe ceilalţi? Ce oameni care să îţi merite cu adevărat prezenţa şi afecţiunea, nu ar fi fericiţi doar să te ştie fericit? Dacă ai astfel de oameni în jurul tău, cărora li s-ar părea egoistă dorinţa de a îţi împlini visul cel mare, de a fi fericit, trimite-i la dracu’ şi mergi înainte! Spre visul cel mare!

Nu poţi, nu ştii, nu ai curaj, nu eşti suficient de bun, de puternic, de ambiţios, nu ai susţinere, nu ai un vis unic. Nu poţi? De ce? Care este exact motivul pentru care nu poţi? Teama, cumva? Nu ştii? Învaţă! Nu ai curaj? Găseşte-l ! În tine!  Nu eşti suficient de bun? După părerea cui? A ta sau a altora? Cum eşti cu adevărat, cum te vezi tu, ce simţi tu? Asta trebuie să îţi fie vârful de lance pentru a-ţi urma visul! Nu eşti puternic? Serios? Ai ajuns până aici şi crezi că totul a fost o coincidenţă? Că nimic nu se datorează forţei, rezistenţei, capacităţii tale de a îndura, de a încasa, dar mai ales, de a te ridica şi merge mai departe? Mai gândeşte-te … Nu eşti suficient de ambiţios? Bineînţeles că eşti !!! Ştii cum îţi învingi căderea pleoapelor peste ochii ce îţi cerşesc un pic de somn, măcar 5 minute de somn? Cum dai din cap, te speli pe faţă şi reîncepi să citeşti, cu mai multă sete, cu mai multă dorinţă de a reuşi? Eşti ambiţios, crede-mă! Nu ai susţinere? Da, aici ai dreptate, însă nu ai singura susţinere care contează: a ta !!! E firesc să te îndoieşti de tine şi să te temi, însă oricât de tare te-ar susţine alţii, atâta timp cât tu nu crezi în tine, nimic nu va începe, nimic nu se va înfăptui, nimic nu se va schimba. Susţinerea cea mai de preţ, singura care de altfel contează este a ta. Întreaga ta fiinţă, fiecare muşchi, os, celulă, venă, pleoapă trebuie să fie convinsă că îţi poţi împlini visul. Nu ai un vis unic? Unul important, unul diferit de toate celelalte? Nu despre asta este vorba … nu despre a inventa ceva la fel de important ca laserul sau de original ca telefonul mobil … Visul tău este unic, indiferent care este el, pentru că tu eşti unic. Unicitatea visului tău vine din aceea că te va face pe tine fericit. Pe tine şi doar pe tine. Niciun alt vis nu ar putea face asta. Şi visul tău nu ar putea face fericit pe altcineva aşa cum te va face pe tine.

Nu ştii care este visul tău? Nici eu. Am 35 de ani. Ceea ce înseamnă cel puţin 20 de ani de căutări. De încercări. Ştiu acum care sunt acele lucruri care mă fac fericită. Pe mine şi sufletul meu. Acele lucruri pentru care voi da totul deoparte. Tot ce nu contează cu adevărat. Acele lucruri pe care le voi face cu o bucurie imensă în orice clipă a vieţii. Acele lucruri pentru care niciun efort nu este prea mult, pentru care merită să fiu tot ceea ce pot fi. Nu ştiu cum să îmi împlinesc visul. Habar n-am. Ştiu însă, de ceva vreme, că singura care mă împiedică să încep, sunt eu. Barierele din capul meu. Ţi se pare un discurs ieftin? Patetic? Clişeu? Şi mie mi s-a părut aşa. Mulţi ani. Şi tocmai de aceea abia acum s-au încheiat căutările şi … m-am trezit. Că am dreptul să îmi îndeplinesc visul. Şi să îmi găsesc fericirea. Nu cea venită din afară, ci pe cea venită dinlăuntrul meu.

Nu am intenţionat să redau aici replici din discursuri motivaţionale … ar fi de prost gust, imoral şi total inutil … sunt atât de multe şi atât de inspiraţionale încât o biată scriitură nu ar folosi la nimic. Ce am vrut a fost să îţi povestesc despre ce simt … o confesiune … în speranţa că vei înţelege că numai în momentul în care vei schimba ceea ce crezi tu despre tine, despre ceea ce reprezinţi, ceea ce poţi şi ceea ce vrei, numai din acel moment, vei putea face tot ce îţi doreşti. Nu, nu se va întâmpla ca prin minune, nu, nu va fi deloc uşor. Nu, nu îţi va aduce tot ce ţi-ai dorit, dar îţi va aduce ce ai nevoie. Te va aduce pe tine, la tine acasă. O să fie al naibii de greu, de dureros. O să vrei să pleci, să fugi, să renunţi, să dormi, să uiţi că ţi-ai dorit vreodată aşa ceva. Şi din nou, dacă vrei să vezi ce se va întâmpla dacă renunţi, uită-te la clipuri motivaţionale de pe net. Chiar se pricep să explice asta, extrem de bine.

Care e concluzia confesiunii? Că oricât de imposibil, incredibil, stupid, hilar, dureros, dezamăgitor, nu o să renunţ. Eu nu o să renunţ la visul meu.

De ce ar trebui să te intereseze ori să îţi pese ţie de asta? Poate pentru că undeva, înlăuntrul tău, ascuns într-un colţ, stă timid un vis. Care aşteaptă doar să îi acorzi întreaga ta suflare, atenţie si viață. Ca să poată creşte. Nu crezi că visul tău a stat prea mult ascuns? It’s time for it to see the light!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 03/04/2015 de în DE ÎNCEPUT şi etichetată , , , , , , , , .
Follow Un om cu întrebări on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: